Cariera politică a lui Liviu Nicolae Dragnea s-a clădit pe cadavre, atât la figurat, cât și la propriu (atunci când au votat și morții).
La începutul anilor 90, Liviu al nostru s-a apucat și el de afaceri, ca tot românul. În mintea sa, însă, țintea sus, foarte sus. Așa că și-a făcut un plan. După ce a încercat mai întâi niște mici afaceri de tarabă, vânzând inclusiv anvelope uzate aduse din Germania, și-a dat repede seama că astfel nu va putea parveni la vârful ierarhiei. Prin urmare, s-a asociat cu un prieten cu care a înființat un SRL-eu, pe nume DACOROM. După ce a prins puțin cheag și după o primă întâlnire cu Traian Băsescu, căruia se pare că i-a făcut cadou un set de anvelope, a început să cocheteze cu PD, devenind membru al acestei formațiuni politice. Acum partenerul său de afaceri i-a devenit incomod, așa că s-a debarasat de el, preluând singur frâiele afacerii. Președintele PD era însă Petre Roman, nu Băsescu, așa că s-a gândit cum să ajungă la el. A aflat că doamna Mioara, soția lui Petre Roman, avea o rudă prin alianță în Alexandria, S.G., și s-a apropiat de acesta, pentru a-i face legătura. Au urmat pentru Liviu drumuri la București, la doamna Mioara, cu buchețelul de flori în mână, acesta fiind numit prefect de Teleorman, chiar de către Petre Roman, conform algoritmului politic al Convenției Democrate, care câștigase alegerile parlamentare din 1996. Astfel Liviu Dragnea devine prefect de Teleorman din partea PD, funcție pe care o deține întreg mandatul de 4 ani. În acest interval de timp, Traian Băsescu este ministrul transporturilor și apar pe marginea șoselelor acele tăblițe inscripționate cu ”aici sunt banii dumneavoastră”. Vin alegerile locale din 2000 și Livică este ales președinte al Consiliului Județean Teleorman, din partea PD, al cărui vajnic membru era. Au loc alegeri de președinte în PD iar Liviu Dragnea îl susține pe Traian Băsescu, împotriva lui Petre Roman care astfel devine prima mare victimă politică a sa, întrucât Băsescu iese învingător. Însă lui Liviu nu-i merge prea bine la CJ Teleorman, întrucât prefect de Teleorman vine Teodor Nițulescu, care îl și dă afară pe Liviu Dragnea din biroul nr. 1, pe care acesta îl ocupa, silindu-l să se mute în biroul pe care-l ocupase fostul președinte al CJ, Vasile Boncotă. Probabil că această umilire publică i-a produs o imensă frustrare lui Liviu, jurându-și în mustață că răzbunarea îi va fi cruntă. Așa că, încropește un plan, primul pas fiind trecerea în barca PSD, în 2001, și devenind coleg de partid și prieten cu Teodor Nițulescu, care era și șeful organizației județene a PSD din Teleorman, funcție care însă o va acapara Dragnea, iar Nițulescu va părăsi PSD, putând fi astfel considerat a doua mare victimă a lui Dragnea, după Petre Roman. Dar au loc alegeri de președinte și la PSD, unde Ion Iliescu este detronat de Mircea Geoană, cu sprijinul substanțial al cui credeți? Ați ghicit, tot al lui Liviu Dragnea! Iată cum astfel Ion Iliescu devine a treia mare victimă politică a lui Dragnea, iar teleormăneanul nostru ajunge secretar general al PSD. În 2004, Adrian Năstase pierde alegerile în favoarea lui Traian Băsescu, cu sprijinul lui Dragnea, vechiul său camarad de afaceri. Astfel Adrian Năstase, care nici nu bănuia de ce începea să devină așa mic, devine a patra mare victimă a lui Dragnea. Vin alegerile prezidențiale din 2009, pe care Geoană le câștigă seara, dar le pierde până dimineața, urmînd ca la congresul PSD să-și piardă și funcția, tot cu ajutorul lui Dragnea, care nu avea nimic de pierdut, fiind propus pentru funcția de secretar general al PSD de către ambii candidați care se confruntau, rspectiv Geoană și Ponta. Iată cum Mircea Geoană devine a cincea mare victimă a lui Dragnea. Se urzește USL-ul, tot la inițiativa lui Dragnea, cu scopul de a-l dărâma pe Băsescu, singurul care îi rezistase până atunci. Crin Antonescu este ademenit în Teleorman, la Alexandria, și intoxicat de Dragnea cu ideea de a candida și a deveni președintele României, lucru care se și întîmplă, doar cu titlu de interimar însă, în urma celei de a doua manevre de răsturnare a lui Băsescu, eșuată în final, împreună cu șansa României de a adera la spațiul Schengen în 2012. Într-un târziu, Crin își dă seama de trădare și se retrage din viața politică, devenind astfel a șasea mare victimă a lui Dragnea. Vin alegerile prezidențiale din 2014, cu Ponta mare favorit și cu suflarea lui Dragnea în ceafă. Orbirea mândriei și starea de captură în gardă pretoriană fac însă ca Ponta să piardă alegerile, iar Ponta este aruncat la tomberon, cu largul sprijin al lui Dragnea, care îi și ia locul în fruntea PSD, devenind astfel a șaptea mare victimă serial killerului politic din Teleorman. În așteptare pe această listă e Iohannis, a cărui poziție este cu mult mai fragilă decât era cea a lui Băsescu, în contextul existenței unui parlament plin de maimuțe și maimuțoi, condus de, iată, bunul amic actual al lui Dragnea, Valerică Zgonea, cel cu creierul cât nuca. Astăzi, Dragnea are din nou înfățișare la ÎCCJ, în cadrul apelului în procesul de fraudare a referendumului din 2012, în care este condamnat în primă instanță la un an de închisoare cu suspendare. Dacă acest proces se va finaliza cu o condamnare definitivă cu executare, atunci Iohannis poate respira mai ușurat, dar dacă cumva va fi achitat, atunci Iohannis are toate șansele de a deveni a opta mare victimă a Lui Dragnea.

Nicolae T.