Colegul nostru, scriitorul Elisei Virgil, a participat sâmbătă, 9 aprilie, la lansarea cărții Angelei Tocilă, „Picături din soare”. Evenimentul s-a petrecut în sala „Victor Ioan Popa” a Muzeului Satului din București. Să amintim că Elisei i-a scris prefața. Împreună cu jurnalistul și analistul politic Iulian Chifu și Robert Turcescu, jurnalist și realizator de emisiuni TV, a prezentat, în nota-i caracteristică, tranșantă și ironică, prozele scurte, de o calitate excepțională din punct de vedere literar și al transmiterii mesajului social: „Mă, câinele ăsta, Filcou, așa cum ni-l descrie Angela, era de statură mijlocie, hippy, cu blana plină de scaieți și paie. Într-adevăr, dăsuse în patima beției. Păi, dacă hanul nu avea apă curentă, cu ce-ați fi vrut să-și stingă setea? Lipăia coctailul provenit din ce rămânea în paharele consumatorilor. Într-un final, a dispărut vreo două luni. S-a întors resemnat. Se însurase cu o cățelușă mișto, care reușise să-l pună sub labă.”

Angela Tocilă este o cunoscută scriitoare și bloggheriță din Oradea și foarte activă pe rețelele de socializare. Dacă este să-l cităm pe Elisei Virgil, „scrie ireal de frumos!”.

„Picături din soare”, ieșită în urmă cu doar două săptămâni de sub tipar, și-a epuizat tirajul. Urmează foarte curând ediția a doua.

Cei prezenți în sală au aplaudat în continuu, după ce teleormăneanul nostru s-a „dezlănțuit”:„Sunt absolut sigur că v-ar interesa cu ce se încălța Carmen Iohannis când era mică. V-ați prins, nu? Cu botoșei croiți de ta-su, cojocar, din piele de miel argăsită. Angela, a cărei mamă a fost moașă comunală, își confecționa sandale romane din copertele vechi ale unui registru de contabilitate. Într-o asemenea situație, cum ați fi vrut să ajungă doamna Tocilă nevastă de președinte de stat?! Vă întreb și eu, nu dau cu ciocanul! Că, măi, dragă, pe timpul comunismului se ciocănea lumea în draci! Bărbații își fugăreau muierile prin casă iar ele, săracele, dădeau buzna afară, de teama dimensiunilor uriașe ale sculei! Asta se întâmpla mai ales în perioada când Bolșevicul era director la Editura Tehnică. Eh, mai existau și excepții care să întărească regula. Nevasta, rea de seceră, își părăsea bărbatul, aruncându-i în nas cele mai jignitoare cuvinte de pe întreg mapamodul pentru un mascul: „Dă-te dracului, nu ești bun de nimic!”.

Eu încă nu am aflat dacă domnul Nelu, opozant al regimului și dizident, primul făcător de ziar LIBER în Oradea, acum oase și ulcele, a fost sau nu membru al Uniunii Scriitorilor. Pentru că versurile lui le eclipsează de departe pe ale lui Nichita: „Când decembrie-a venit, noi toţi care am murit, la primărie am sosit, visul l-am îndeplinit!” (În traducere liberă, „Foaie verde praștie, dă-te jos din corcoduș, că trece submarinul”! Poate Nicolae Malonescu îl decorează post-mortem.

Ei, și multe, și multe… Miliție, iubiri de-o vară, bișnițari, antinevralgice înghițite zi de zi, nu că te-ar dura capul, dar, Doamne ferește, să nu te doară! Simona, fata Lenuței, de-alde Iliescu, Ghișe sau Ghizdă – nu știu cum se pronunță, Antonescu Șliț și alte acareturi, chilipiruri și somnambuli.”

Pentru că unele dintre prozele scurte ale Angelei Tocilă trezesc adevărate nostalgii, Elisei Virgil și-a încheiat nota critică într-un mod sensibil : „Însă, acum, vă rog frumos să fiți atenți. Ochi și urechi! Închei imediat. Are fetița asta, frumoasă și scumpă, Angela Tocilă, două bucăți de proză scurtă, „Picături din soare” și „În Iordan botezându-te tu, Doamneee…” de mi-au spart sufletul, l-au făcut țăndări și l-au aruncat în calvarul de verb al copilăriei, unde Îngerul, îngenunchiat pe-un semn, aprinde în lăuntrul nostru, al tuturora, c-un nod de aripi, un vas de undelemn.”

R.R.