A fost odată un început de an şcolar, într-un septembrie blând, iar în sclipirea şi liniştea dimineţii, de atunci, grupuri de copii îşi îngânau glasurile cristaline cu freamătul lin al teilor străjeri, din curtea Şcolii Gimnaziale Tătărăştii de Sus.
Ca în toate şcolile, fireşte, fiecare nou an şcolar este precedat de o oră festivă, la care sunt prezenţi alături de micii şcolari, cu ochi temători şi iscoditori, şi mulţi părinţi sau bunici cu griji şi speranţe, de acum încolo, pentru odraslele lor.
Între ei, nu putea lipsi dascălul întinerit al toamnei, mulţumind verii că a trecut şi noului început al tainelor cunoaşterii şi adevărului ce-i alunga neaua din suflet.
O forţă nedefinită îşi începe lucrarea şi, că de obicei, ţese cu fire nevăzute, legătura trainică dintre el, profesorul diriginte, şi aceste tinere vlăstare.
Au trecut patru ani ai şcolii gimnaziale, încheiaţi de curând în luna lui Cireşar, cu natura deschisă spre viaţa, cu grădinile invadate de culorile primelor fructe.
Din nou, sfârşit de an şcolar, cu altă oră festivă. Micuţii elevi, absolvenţi a opt clase-acum lujeri neterminaţi-şi părinţi mai gravi, cu şi mai multe griji şi speranţe, privesc cu respect spre cei care le-au purtat copiii în împărăţia cunoaşterii şi au sădit în inimile şi în cugetul lor miracolul cărţii.
Să răsfoim, aşadar, jurnalul de bord al claselor a VIII-a A şi a VIII-a B, de la şcoală amintită, fiindcă despre elevii acestor clase este vorba, având ca profesori diriginţi pe Adriana Vîlcu şi Florin Duţă.
Călătorind în timp, începem să răsfoim drumul parcurs. De multe ori, în cei patru ani de şcoală, au existat şi unele poticniri sau rătăciri în actul de instrucţie şi educaţie.
Dar, să nu uităm, la tot pasul au fost numai sfaturi bune: “fii drept şi cinstit, înţelegător şi prietenos, fii punctual, citeşte, învaţă”. “Să fii ordonat la şcoală, pe stradă, acasă, iubeşte plantele şi animalele, iubeşte-ţi patria, pe mama, pe tata!…”
În anii parcurşi n-au lipsit întrebările şi dezbaterile, de tot felul, despre regimul şcolar, notele primite, premiile acordate, ca şi despre excursiile, vizitele, concursurile şi spectacolele organizate, cu paşi timizi la început, urmate mai apoi de dezlănţuiri frenetice.
Cu prilejul acestui minunat moment festiv, o elevă se ridică sfioasă adresând cuvinte de mulţumire şi recunoştinţa tuturor dascălilor ce le-au fost alături în perioada ciclului gimnazial, dar şi în cel primar.
Câteva gânduri de azi, pentru ieri şi mâine, pline de învăţăminte, venite din partea prof. Aritina Dumitrescu, directorul unităţii şcolare, au stârnit atenţia celor aproape 40 de elevi, ce-şi iau rămas-bun de la şcoală din satul lor natal.
Pe holurile şcolii clopoţelul sună prelung, pentru ultima dată. Bănci goale, noapte pe tablă şi o anume tristeţe se resimte în sufletele copiilor.
Întâmpinând speranţe, după examenul de capacitate, vor lua lumea în stăpânire şi… vor termina povestea.
Câte împliniri sau, poate, rătăciri îi aşteaptă? Oare au reţinut cât de important este să-şi păstreze credinţa că “Înfrângerea nu este decât un popas spre marele triumf?”
Dar, cu toate acestea, dintr-odată, parcă ni se face dor de un nou început.
LEON ARMEANCA
