Niciodată nu ai cum să uiți anii de liceu. Adolescența în toată splendoarea ei. Cu povești de iubiri pure, cercuri de amici, idoli, vise… Uneori, se leagă prietenii de-o viață.
Toader Mugur Mihai, din Alexandria și TrăistaruValentin, din Buzescu, au fost colegi de bancă în anul trei și patru la fostul Liceu Industrial nr.3, actualmente Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat”. Erau de nedespărțit. Două personaje pitorești. Am fost coleg de clasă cu ei.
Mugur era as în matematică. Cel mai bun. Se pregătea intens pentru Geologie. A și absolvit-o. S-a căsătorit și a rămas în București. În ultimii patru ani, a ocupat funcția de viceprimar la sectorul doi. În urma alegerilor din 5 iunie, este primarul respectivului sector. Tenace, bine organizat, calculat în orice întreprinde și altruist, impunând respect, oamenii l-au ales.
Vali s-a întors în comuna natală și s-a angajat în cadrul primăriei. A candidat în urmă cu 16 ani (2000) și de atunci nu s-a mai „ridicat” de pe fotoliul de edil-șef. Este la al cincilea mandat consecutiv. De ce-l iubesc oamenii atât de mult? În primul rând că are un suflet mare. Se dedică problemelor semenilor, sărindu-le în ajutor ori de câte ori este nevoie. Nu a respins în viața lui pe nimeni. Și nu ține ranchiună. Un adevărat caracter!
Ani de liceu…
Mugur și Vali s-au cunoscut în timpul examenului pentru treapta a doua, cum era pe timpuri, pentru că au stat în aceeași bancă, datorită inițialelor numelui. Au nimerit și în aceeași clasă. Și, bineînțeles, au ales să fie colegi de bancă.
Vali recunoaște și acum: „În viața mea nu am avut un prieten mai bun. Mama lui Mugurel, intelectuală, s-a mirat la un moment dat cum fiul dumneaei are cel mai bun prieten un băiat de la țară! Se comporta ca o mare doamnă, a doua mea mamă, de la care am învățat multe. Deseori mergeam în casă la dumnealor. Tatăl lui Mugurel, ofițer superior de carieră, în armată, era un exemplu de bărbat, soț și tată. Toată familia ținea cu „Steaua”. Eu eram și am rămas rapidist. Ce amintiri!”.
Valentin, tizul dirigintei, Valentina Gherghiceanu (cea mai frumoasă profesoră din oraș pe timpul acela), era cel mai…deșucheat elev. În sensul pozitiv, deoarece crea o atmosferă destinsă, cu glume bune, fără să depășească vreodată limita. De exemplu, la ora de matematică pe care o aveam cu „diriga”, în momentul când era invitat la tablă, „executa” un adevărat…ritual! Fiind cel mai înalt băiat din clasă, își „aduna” picioarele cu ajutorul mâinilor, se ridica alene, își aranja cravata la gât și se încheia la haină. Ieșea câțiva pași din bancă, apoi se întorcea să-și pună scaunul în poziție corectă! Eram pe jos!!! Diriginta râdea cu lacrimi, până își strica machiajul! Când i se dicta exercițiul de efectuat, o privea atât de atent, de parcă ar fi pătruns toate tainele algebrei. Doamna Gherghiceanu, la început serioasă, apoi pufnind în râs, i se adresa: „Valentin, ia creta și scrie!”. Vali o mai privea pătrunzător câteva secunde. Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, apuca buretele și începea sășteargă minuțios tabla, cu toate că era…lună!
Mugur avea o figură boemă. Miercurea și vinerea, primele două ore, aveam matematica. Mai tot timpul întârzia. Ciocănea frumos la ușă și deschidea. După ce dădea bună dimineața, pe un ton baritonal, diriginta îl „admonesta”: „Toader, iar ai întârziat. Ieși afară!”. Mugur ieșea, dar ciocănea din nou în ușă și intra: „Vă rog să mă scuzați!”. Nu i se mișca niciun mușchi pe față. Diriga, neabținându-se din râs, îl poftea în bancă. Oricum, era cel mai bun!
În ceea ce privește politica, cei doi nu au mers în același…sens. Toader a ales social-democrația, Trăistaru, liberalismul. Nu știu dacă în funcție de conjuncuri sau din convingere. Nici nu contează. Important este că amândoi au caracter. Personal, mă aștept ca Mugur să demonstreze că este cel mai bun primar de sector.
EVD
