Piaţa agroalimentară de la Roşiorii de Vede nu mai are nimic din farmecul unei zile de târg, din vremea când ţăranii din satele şi comunele din jurul oraşului veneau să-şi vândă legumele şi fructele pe tarabele din piaţă. Ei de fapt nici nu mai au loc pe tarabe, acolo unde este civilizat să îşi etalaeze marfa din grădini şi din câmp. Locurile pe tarabe au fost date de către administraţia pieţei, zarafilor, geambaşilor şi cocalarilor, probail pe abonament lunar ca la Opera Română sau la Teatrul Naţional. Vreau să cred că e numai o glumă de prost gust din partea autorităţilor locale roşiorene. Sub privirile stupefiate ale cumpărărtorilor aceşti profitori, cumpără angro sacii cu legume şi fructe de la producători la un preţ infim şi le revând roşiorenilor la preturi de două mai mari. Privesc cum grămada de ardei din care îmi aleg şi eu un kilogram, dispare din faţa mea, împreună cu un sac enorm plini de ardei graşi, sănătoşi, ridicat în aer de mâinile vânjoase ale unei femei cu sclipire de cuţit în ochi, ameninţând verbal pe tânăra ţărăncuţă care-şi vindea produsul muncii ei din primăvară până acum la un preţ mai mult decât rezonabil, mergând probail pe premiza să trăiască şi producătorul şi cumpărătorul, să o taie la ea în sat, că pleacă microbuzul din faţa primăriei la şi jumătate. Preţul rezonabil al ardeiului dispare şi el ca prin vrajă, riposez de-a dreptul supărată pe o asemenea mârşăvie dar sunt trimisă şi eu la plimbare dacă nu îmi convine, să cumpăr de unde vreau. Dar eu îmi aduc aminte de cuvintele lui Băsescu când i-a gonit pe români din ţară spunându-le că dacă nu le convine sărăcia de aici să plece unde vor că doar e democraţie şi libertate. Proastă libertate şi la noi, în piaţa de la Roşiori, mai ales că târgul ăsta este considerat municipiu şi salariile plătite angajaţilor primăriei sunt pe măsură, numai că dacă s-ar face un recensământ real al locuitorilor acestui târg el ar primi denumirea de comună. Plec cu capul în pământ ruşinată că sărăcia nu-mi permite să încurajez specula din piaţă, să cumpăr de la zarafi ardei la preţul gramului de aur şi dau să cumpăr nişte roşii la un preţ mai rezonabil şi pun în pungă câteva, mai de Doamne ajută, puţin crăpate, puţin bătute parcă de o piatră ortăvitoare, dar punga îmi este smulsă din mână de un june prim cu aere de director de Intercontinental care îmi îndeasă peste roşiile alese de mine altele a căror pojghiţă a prins un fel de mucegai şi zeama lor de culoarea sângelui i se prelinge printre degete, răspândind în jur un miros acru, scârbos, de legumă în plin proces de putrefacţie. Scârbită de imagine şi de mirosul pestilenţial, renunţ şi la roşii şi plec gândindu-mă că protecţia consumatorului nu a mai avut timp să treacă prin piaţa agroalimentară din Roşiorii de Vede să-i oblige pe geambaşii de produse alimenatre, fructe şi legume, conform legilor de protecţie ale consumatorilor să arunce la gunoi produsele stricate de pe tarabe, produse puse spre vânzare la preţuri mult peste cele ale producătorilor autohtoni. Îmi mai aduc aminte că există şi alte “Comiţii şi comitete” pe care nu vreau să le mai numesc nu pentru că nu aş avea spaţiu dar le-aş numi degeaba pentru că ele au uitat scopul pentru care au fost înfiinţate, protecţia cetăţeanului umil, sărac dar cinstit de care toţi îşi aduc aminte numai în perioada alegerilor, vreau doar să le aduc aminte celor abilitaţi în posturi de conducere că aceste comiţii şi comitete din ţara asta au fost special înfinţate ca să se ocupe prin controale zilnice de stoparea speculei. Mă mai întreb de unde şi cine , pentru ce suprafeţe de pământ li s-a dat carnete de producători acestor zarafi, geambaşi de fructe şi legume din piaţa de la Roşiorii de Vede. Au dispărut şi bunicuţele de la Plosca, Peretu, Merigoala, Măldăieni şi din alte sate şi comune adiacente târgului Roşiorii de Vede care vindeau bucheţele de flori din grădini , chite de mărar, pătrunjel şi sunătoare în faţă la Penny pentru că nu aveau loc de geambaşi pe tarabel din piaţă şi constat cu stupoare că locul a fost luat de un cerşetor căruia i s-a ofeit şi un scaun , să nu obosească probabil atunci când aruncă anatema peste cumpărărtorii care ies din Penny şi nu îi lasă măcar un leu. Am găsit buncuţele de la ţară stând pe jos în jurul pieţii încercând să vândă câteva grămezi de cepe la numai un leu şi răsaduri de roşii şi castarveţi restul mărfii le-a fost luat de cocalarii din interiorul pieţii la preţ minim şi puse spre vânzare la preţuri de cel puţin două ori mai mari decât ale lor, ale truditorilor pământului. În stânga şi-n dreapata ţăranilor, producătorilor autohtoni care au fost nevoiţi că îşi expună mărfurile scăpate din ghearlel geambaşilor din interiorul pieţei, pe jos, pe câte o bucăţică de plastic transparent, o altă molimă a pieţei din Roşiori, ţiganii cu produse , pantofi vechi, bucăţi dispersate de produse electrocasnice şi altele adunate din gunoaiele străzilor din occident, un adevărat focar de microbi, îmbie trecătorii să le cumpere la preţuri derizorii împreună cu viruşii aducători de boli nefaste. Invit autorităţile târgului Roşiorii de Vede să facă niştre controale adecvate , să ia măsuri şi să lase ţăranii şi bunicuţele din satele învecinate acestui târg să îşi vândă produsele la mesele şi tarabele construite în acest sens , să verifice fiecare geambaş de unde are acte să vândă tone de produse agroalimentare în fiecare zi din cele 365 de zile câte are un an, pe cei de la protecţia consumatorului îi invit să ne exlice şi nouă, de ce se vând produse , fructe şi legume alterate de timp, de cădură,de produşi chimici şi altele în piaţa din Roşiori şi nu sunt confiscate şi aruncate la groapa de gunoi a oraşului, iar cei care vând adevărate focare de infecţii locuitorilor acestui oraş nu sunt amendaţi conform legilor în vigoare. A ajuns oare piaţa agroalimentară din Roşiorii de Vede, templul zarafilor, geambaşilor şi cocalarilor, cărora nu li se aplică nici o lege. Până când vor fi obligaţi roşiorenii să cumpere produse agroalimenatre la suprapreţ, până când ţăranii vor mai fi obligaţii de speculanţii pieţei din Roşiorii de Vede, să le vândă produsele muncii lor la preţuri derizorii pentru a umfla buzunarele acestor speculanţi, geambaşi, hoţi la dumul mare sub oblăduirea administraţiilor locale. Când se vor aplica legile în tempul pieţei din Roşiorii de Vede şi ţăranii vor fi lăsaţi să îşi vândă singuri, mărfurile la preţuri rezonabile şi pentru ei şi pentru roşioreni şi li se va face loc la tarabele din interiorul acestui templu, că uite aşa îmi vine şi mie ca lui Tănase: “-Păi până când bă, până când?”
Eugenia Dumitriu
