La PRIMA TV, în fiecare week-end, cunoscutul prozator, poet şi publicist Ştefan Mitroi vine cu un mesaj deosebit: “Te caută o carte!”. Poate părea ciudat că într-o Românie în care televiziunile sunt interesate în mare măsură de silicoanele şi amantele (amanţii) vedetelor, PRIMA TV, iată, prin reputatul scriitor născut în Teleorman, ne îndeamnă printr-un stil inconfundabil să ne oprim asupra lecturii. El, în primul rând, citeşte atent, analitic şi ne încurajează şi pe noi să o facem.
În ultima perioadă, realizatorul emisiunii TV “Te caută o carte!” a luat în vizor slujitori ai condeiului din sudul ţării, cum ar fi scriitorul Florea Burtan sau poeta Nicoleta Milea. Ultima prezenţă în acest tablou teleormănean o constituie colegul nostru, ziaristul pensionar Stan Ştefan, corespondent judetean pentru presa naţională scrisă şi audio cu o activitate logevivă. Într-un peisaj mediatic local în care cu greu poţi regăsi aspecte publice privind solidaritatea de breaslă în cazul unor reuşite profesionale, am considerat că este normal să punem la dispoziţia cititorilor ziarului nostru textul integral al consideraţiilor lui Ştefan Mitroi în emisiunea TV de la sfârşitul lunii mai.
*Stan Ştefan a mâncat zeci de ani pâinea mai degrabă neagră decât albă a jurnalistului de teren. O parte, o foarte mare parte din experienţa profesională a acestei perioade a consemnat-o în cartea “Jurnalist în mendrele actualităţii”. Sumarul acestei cărţi, ne spune autorul însuşi într-un fel de cuvânt înainte, a fost alcătuit prin reproducerea unor consemnări, articole şi note de călătorie, considerând că ele evidenţiază pasiunea pentru o nobilă meserie, căreia i-a rămas fidel mai mult de patru decenii. Ca ziarist, zice mai departe Stan Ştefan, am abordat toate zonele posibile: social, industrie, agricultură, administraţie, cultură, mediu, culte, sănătate, învăţământ, sport. Întâlnirile cu numeroşi oameni de vârste şi profesii diferite s-au transformat în aproximativ 30.000 de informaţii, articole şi alte materiale jurnalistice. “Jurnalist în meandrele actualităţii” nu este prin urmare o carte de literatură, cu toate că este şi asta, nici de jurnalistică, aşa cum îşi propune să fie, ci una de istorie contemporană, în paginile căreia evenimentele şi personajele sunt tot timpul în mişcare pentru că sunt tot timpul vii. Prospeţimea, pasiunea autorului şi talentul condeiului său le dau forţa aceasta. Marele merit al cărţii lui Stan Ştefan este că ţine minte cum a fost. Nu este vorba de marea istorie, ci de cea aparent banală, ca să nu-i spunem mică, din preajma vieţilor noastre şi chiar din interiorul acestora. Poate că atunci când am trăit-o în timp real nu am luat în seamă la adevărurile ei dureroase şi la marea ei bogăţie de culori. Le descoperi acum prin intermediul unei astfel de cărţi. “Secvenţe din bătălia agricultorilor cu seceta”, “Acasă la rulmentiştii din Alexandria”, “Lupta cu inerţia”, “Până se dă legea pământului, cine îl lucrează?”, “La Zimnicea, 900 de apartamente sunt neocupate”, “24 de ore la Vama Giurgiu”, “Se mai produc combine la uzina Semănătoarea?”, “ Fotbal şi mineriadă, transmise în duplex”, “Grivei nu mai cere azil politic”, “Şcoala şi austeritatea bugetelor locale”, “Primarii şi migraţia politică”, “Ziariştii se pregătesc să devină corespondenţi de război?”, iată câteva din subiectele abordate. Toate crâmpeie de eternitate locală, ca să folosim sintagma regretatului gazetar şi prozator Eugen Seceleanu. Stan Ştefan face pasul şi spre eternitatea mai mare a Europei, de unde îi povesteşte cititorului de acasă despre “Olanda, un exemplu al hărniciei şi tenacităţii”, “Bruxelles – o combinaţie între trecutul milenar şi urbanismul modern”, “Belene – un oraş inclus în traseele turistice de ecologişti”, “Radiografia unei misiuni gazetăreşti la Praga” sau despre câteva popasuri în muzee de renume. “Jurnalist în meandrele actualităţii” este, fără exagerare, o carte de dragoste. Dragostea unui jurnalist pentru profesiunea pe care a practicat-o mai bine de patru decenii. Apoi, dragostea aceluiaşi jurnalist pentru lumea din jur şi nu în ultimul rând dragostea faţă de limba română Deoarece cartea despre care vorbim trădează o afectuoasă grijă faţă de aşezarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în pagini.
Sunt Ştefan Mitroi. Citeşte! Cititul nu a omorât pe nimeni. Încearcă şi o să te convingi*.
