AM INTELES MAI TARZIU CĂ ÎNSCENAREA FACUTĂ D-LUI CRISTIAN SĂPUNARU REPREZENTA UN PLAN MULT MAI AMPLU, BINE COORDONAT DIN CLUB
În momentul în care am fost acceptată la voluntariat, la clubul Rapid București, m-am considerat cea mai norocoasă persoană din lume. Ceea ce am trăit însă m-a marcat pentru totdeauna. Această poveste va fi prezentată în mai multe episoade, pentru a reda în detaliu toate lucrurile la care am fost martoră. Primul meci la care coordonatorul programului de voluntariat din acel moment din clubul Rapid, dl. Daniel Carciug, mi-a permis să particip a fost pe Arena Națională: Rapid-FCSB. Nu mi-a permis pentru că mă simpatiza sau aprecia, dar scriam ironic pe Facebook despre cum, cu 3 luni de zile în urmă, se vorbise de demisia sa din club la solicitarea suporterilor și această demisie întârzia să se concretizeze prin plecarea sa din club. L-am întrebat pe dl. Carciug de ce lucrează încă în club în condițiile în care își anunțase demisia. Acesta mi-a spus că dl. Șucu i-a interzis să spună că această demisie nu existase niciodată. Am fost prezentă pe Arena Națională la meciul Rapid-FCSB în sezonul 2024-2025. Am intrat în vestiarul Rapidului odată cu magazionerul. Nu am văzut niciun ambalaj de alcool. Mai mult, legitimația pe care am primit-o îmi permitea să intru peste tot pe stadion. După meci, m-am întâlnit cu Charalambous, antrenorul FCSB, și i-am urat politicoasă succes în meciul cu Lyon. Impresionat de atitudinea mea, care respecta sportivitatea, a vorbit despre mine la conferința de presă. Când a înțeles că la mine se făcea referire de către antrenorul FCSB după meci, dl. Carciug mi-a scris mesaje prin care mă trăgea la răspundere. Nu știam că a fi voluntar la Rapid implica, în viziunea d-lui Carciug, să îi tratezi lipsit de respect pe adversari sau să îi ignori.
DL SĂPUNARU A FOST DENIGRAT DE DL CARCIUG IN FAȚA VOLUNTARILOR PE ARENA NAȚIONALĂ
I-am spus d-lui Carciug Daniel că unul dintre eroii mei este căpitanul Rapidului, dl. Cristian Săpunaru. Nu a avut nimic bun de spus despre d-lui. Îl jignea în mod constant în fața oricui îl asculta, fără să îi pese că jignește o legendă a Rapidului. Eram șocată de comportamentul omului care se presupunea că trebuie să ajute echipa, mai ales pentru că părea un fapt firesc pentru d-lui limbajul pe care îl folosea și nu îl deranja absolut deloc că „arunca” cu afirmații oribile în spațiul public în fața unor tineri care îl credeau. Evident, nu îi păsa de răul pe care îl făcea unei legende a Rapidului, câștigător al unei cupe europene cu FC Porto. Mi-a permis să pun în vestiar calendare personalizate pentru jucători. Dar acestea au dispărut. Următorul meci a avut loc acasă, pe Giulești. Același Daniel Carciug a continuat să îl denigreze în fața voluntarilor pe căpitan. De asemenea, era foarte mândru că încă din prima zi în club îi trimisese un mesaj d-lui Șucu prin care îl înjurase pe dl. Șumudică. Eram în plină desfășurare a turului. Cum acceptase dl. Șucu ca un angajat al clubului Rapid să înjure o legendă a Rapidului? În timp ce suporterii știau că dl. Carciug își dă demisia, dl. Șucu îl angajase și la Genoa ca să verifice contractele jucătorilor. Omul care denigra oamenii de bază ai echipei Rapid București — antrenorul și căpitanul — era omul de bază al patronului Rapidului în Italia. Am intrat în vestiarul Rapidului de pe Giulești cu dl. Carciug la 9 dimineața, uneori cu alți voluntari după-amiaza. Niciodată, sub nicio formă, nu am găsit vreun ambalaj de alcool, navete de bere. Voluntarii puteau intra în vestiarul echipei cu cel mult 2 ore înainte de începerea meciului, când echipa venea la stadion.
INCĂ AUD PAȘII CĂPITANULUI PE HOLUL CĂTRE VESTIAR. ESTE ÎNCĂ ACOLO PE BANCA DE REZERVE. ÎI AUD VOCEA INCONFUNDABILĂ. PRIVESC CHIPURILE COLEGILOR DE ECHIPĂ. SUNT ACOLO IMPRESIONAȚI.
Nu știu cum s-au aliniat stelele când i-au decis destinul d-lui Săpunaru și nici nu știu când Dumnezeu a decis că Rapidul are nevoie de d-lui. Dar așa arată perfecțiunea. Așa trebuia să se întâmple, ca să avem dovada că, după ce atâtea legende mari au iubit Giuleștiul și ne-au dăruit sufletul d-lor, Dumnezeu nu a permis să fim singuri. Ne-a dăruit un lider, un erou, o lumină care să fie acolo unde timpul are încă răbdare cu noi. Și măreția sa strălucește în întuneric, ca să putem din nou și din nou să ne întoarcem acasă. Prezența sufletului său alături de noi este o promisiune nescrisă care ne spune din nou și din nou că dl. Săpunaru va reveni pe Giulești. Există o tristețe dincolo de cuvinte care are nevoie să fie vindecată. Există o cădere dincolo de orice zbor care trebuie să nu mai doară și să aducă speranță.De aceea avem nevoie de căpitan. Pentru că vocea sa este ascultată chiar de destin. Pentru că privirea sa citește suflete. Pentru că aduce speranță acolo unde nimic nu poate să vindece. Pentru că este victoria ADEVĂRULUI asupra MINCIUNII. Știu că este un Dumnezeu în toate. Știu că lucrurile sunt scrise ca să învățăm să prețuim ce e bun și frumos în fiecare zi. Vreau să râd pe Giulești. Vreau să am sufletul împăcat și să nu mă doară până la os tăcerea TEMPLULUI. Vreau ca lumina din suflete să fie adevărata forță care ne motivează. Dar mai ales nu vreau să îmi pierd credința în oameni. Eu știu cine este căpitanul. Acest sentiment este motivația perfectă. Am încredere în mintea sa. Nu o să mă îndoiesc niciodată de inima sa. Și știu cu certitudine că, așa cum iubește inima sa Rapid București, nimic nu poate fi iubit mai frumos. Știu că poartă cu sine bătălii neștiute de nimeni, victorii cu care nu s-a lăudat, înfrângeri pe care le-a transformat în lecții de viață din care a devenit mai înțelept. Știu că d-lui este UN DAR, pentru fiecare zi în care nu ne este teamă să credem în Rapid mai mult decât în ziua de mâine, să iubim ca și cum timpul nu se va opri niciodată să ne fie prieten. Da, știu cu exactitate cine este CĂPITANUL. Să spun doar MULȚUMESC sună stupid, dar pentru fiecare victorie împărtășită cu noi, pentru fiecare ADEVĂR pe care ne-a învățat să îl acceptăm, pentru fiecare înfrângere transformată în victorie, pentru fiecare secundă de loialitate, pentru fiecare clipă când nu a renunțat la rapidiști, pentru fiecare suflet pe care l-a motivat fără să știe, pentru fiecare suflet pe care l-a vindecat fiind pur și simplu omul acesta incredibil lăsat de Dumnezeu pe acest pământ, pentru că este inima pe care o simțim cu noi pe Giulești, eu îi spun căpitanului cu gratitudine și respect: MULȚUMESC DIN SUFLET. Vedeți, d-le Săpunaru, înainte ca dvs. să deveniți simbolul rapidiștilor, zilele se numeau luni, marți, miercuri. Astăzi, fiecare zi pe Giulești vă poartă numele. Este emoția credinței că nu am pierdut sensul existenței noastre. Iar dacă mâine nu va veni, pentru că nu ne este promis nimic, eu sunt împăcată. CÂT TIMP SUNTEȚI CU NOI ÎN MINȚILE ȘI SUFLETELE A MII DE SUPORTERI, CÂT TIMP SUFLETUL DVS. NE VA ÎNDRUMA PRIN CELE MAI GRELE MOMENTE, RAPIDUL NU ESTE PIERDUT.
