Teleormănean get-beget, născut la Rădoiești (mama – din Plosca), Robert Ancuceanu este conferenţiar în cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, disciplina Botanică farmaceutică şi biologie celulară. Cu un doctorat în farmacie, un masterat în biostatistică şi o licenţă în drept, a lucrat în diferite domenii farmaceutice, de la cel academic la cel industrial şi în cadrul autorităţilor de reglementare. A fost director general al Direcţiei Generale Farmaceutice şi Aparatură Medicală din Ministerul Sănătăţii şi Vicepreşedinte al Agenţie Naţionale a Medicamentului. A fost membru al Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) şi al Comitetului Pediatric (PDCO) şi membru altern (supleant) al Comitetului pentru Medicamente pe bază de Plante din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), precum şi membru în mai multe comitete sau grupuri de lucru din domeniul farmaceutic. A publicat 28 articole ştiinţifice, este autor al unei cărţi (Chemotaxonomia licofitelor şi ferigilor, vol. 1.Flavonoide) şi co-autor la 3 cărţi. Pe lângă interesul său larg pentru toate aspectele domeniului farmaceutic, Robert se consideră un renascentist întârziat, fiind interesat şi de drept, istorie, muzică, biostatistică, sociologie şi literatură. Este căsătorit şi are doi copii.
L-am rugat să ne clarifice, pe scurt, un subiect controversat, dar la modă și i-am adresat o întrebare: „Apar pe bandă rulantă tot felul de rețete naturiste, care dau ca sigur vindecarea cancerului. În replică, se accentuează ideea că medicamentele distrug, au efecte secundare și trebuie să renunțăm la ele. Care este părerea dumneavoastră ca specialist?”
Robert Ancuceanu: „Aş vrea să încep prin a spune că da, de regulă medicamentele au şi efecte adverse, chiar dacă acestea nu se manifestă la toate persoanele care utilizează un anumit medicament. Dimpotrivă, de cele mai multe ori efectele adverse afectează mai puţin de unu din zece pacienţi care utilizează o anumită terapie, iar în cazul multor reacţii adverse, frecvenţa este mai mică de unu dintr-o mie de pacienţi trataţi. În cazul medicamentelor antitumorale, din păcate, frecvenţa, ca şi intensitatea reacţiilor adverse, sunt mai mari decât în cazul majorităţii medicamentelor. Şi de cele mai multe ori ele nu reuşesc să vindece, ci numai să prelungească viaţa (dar în fiecare an se fac progrese, şi în cazul cancerului la copii de exemplu, în prezent mai mult de jumătate sunt vindecabile; la adulţi, progresele sunt mai lente, dar şi aici, în privinţa anumitor forme de cancer s-a avansat considerabil). În acest domeniu, aşadar, suntem departe de a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Dar există alternative mai eficace şi mai sigure?
Poate că da, însă este de aşteptat ca ştiinţa să descopere în viitor unele dintre acestea. Din nefericire, în cazul cancerului nu există dovezi convingătoare că reţetele „naturiste“ (larg circulate astăzi cu multă convingere prin toate mijloacele de comunicare) sunt capabile să ofere speranţe de vindecare. Toate studiile publicate până acum au indicat că pacienţii care au renunţat tratamentele oferite de medicina convenţională, academică, pentru a încerca alternative „naturiste“ au avut o durată de viaţă mai scurtă decât a celor care au urmat tratamentele recomandate de medici.
Un studiu canadian publicat în anul 2012 pe baza analizei a 185 de paciente cu cancer de sân, care au refuzat tratamentele standard recomandate de medicina convenţională, a constatat că după 5 ani, dintre pacientele care au refuzat tratamentele convenţionale mai erau în viaţă mai puţin de jumătate (43,2%), pe când dintre cele care urmaseră tratamentele convenţionale majoritatea (81,9%) erau încă în viaţă. Dintre pacientele care refuzaseră terapiile standard, nu toate urmaseră tratamente „naturiste“, de aceea autorii au analizat şi subgrupul celor care refuzaseră tratamentele convenţionale pentru a urma unele naturale. La acest subgrup, rata de supravieţuire la 5 ani a fost de 57,4%, ceva mai bună decât la absenţa oricărui tratament, însă departe de rezultatele obţinute de pacientele care urmaseră tratamentele convenţionale. Acesta nu este singurul studiu de acest gen, alte două studii anterioare la paciente cu cancer de sân ajunseseră la concluzii asemănătoare[i].
În anul 2003, un grup de cercetători din Norvegia a analizat 515 pacienţi suferinzi de diferite forme de cancer şi a ajuns la concluzii similare celor de mai sus: pacienţii care utilizaseră tratamente „naturiste“ (alternative) au supravieţuit mai puţin, şi nu mai mult decât cei care utilizaseră tratamentele convenţionale recomandate de medici[ii].
S-au vehiculat multe pretinse „soluţii“ de vindecare a cancerului, mai mult sau mai puţin naturale, despre care s-a demonstrat însă în mod indubitabil că sunt lipsite de eficacitate. O prezentare sintetică a acestora, într-un limbaj pe înţelesul omului de pe stradă, dar din nefericire doar în limba engleză, este disponibilă la: http://www.quackwatch.com/01QuackeryRelatedTopics/cancer.html.
[i] K. Joseph, S. Vrouwe, A. Kamruzzaman et al., „Outcome analysis of breast cancer patients who declined evidence-based treatment”, World J Surg Oncol, 2012, 10, p. 118
[ii] T. Risberg, A. Vickers, R.M. Bremnes, E.A. Wist, S. Kaasa, B.R. Cassileth, „Does use of alternative medicine predict survival from cancer?” Eur J Cancer, 2003, 39(3), p. 372-377
