Luna februarie este asociată de noi cu iubirea, e un fel de ,,anotimp al iubirii”, un timp în care inimile vibrează cu bucurie şi speranţa unei noi renaşteri: primăvara. Şi cum nimic nu e întâmplător pe lumea asta, în acest anotimp, al iubirilor de tot felul, s-a născut din iubirea părinţilor săi: Constantin Brâncuşi-sculptorul sufletului românesc.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876 în satul Hobiţa, comuna Peştişani, din judeţul Gorj, într-o casă construită în întregime din lemn. Era cel de-al şaselea copil al plugarului C. Brâncuşi. Imaginea satului natal a fost păstrată cu sfinţenie de marele artist, mărturisind că „nu aş fi fost nimic şi nu aş fi dăltuit nimic fără Hobiţa, fără porţile şi fântânile ei, care au însemnat, pentru mine, o adevărată Academie de Belle-Arte“.
„Poet al formelor cioplite“, părintele sculpturii moderne spunea „Artistul trebuie să ştie să scoată la lumină fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică într-o existenţă cu adevărat vizibilă. Arta nu face decât să înceapă continuu“. Subliniind rolul novator al artei şi rolul demiurgic al artistului, Brâncuşi era pasionat şi de muzică, vocea lui frumoasă putând fi ascultată la biserică, unde cânta la strană. Întâlnirea cu Şcoala de Arte şi Meserii, dar şi cetatea Băniei îl va face să le numească metaforic „Minunea întâie a vieţii mele. La Hobiţa, în Gorj, m-am născut, dar la Craiova, pentru a doua oară“.
Poveşti despre Brâncuşi s-au spus multe, în diferite moduri, acesta fiind un om dintr-o bucată, ţăran român autentic, robust, păstrându-şi simţul umorului în orice situaţie, dar luând în serios problemele sale existenţiale pe care le-a proiectat în timp şi a luat cele mai bune decizii pentru propriul drum în viaţă, în carieră. Este recunoscut pentru demnitatea cu care, odată ajuns la Paris, în jurul vârstei de 30 ani, a refuzat protecţia şi ajutorul marelui Rodin pe care îl admira sincer, spunând ,,La umbra marilor copaci nu creşte nici iarba!”.
Împreună cu elevii şcolilor alexăndrene ,,Ştefan cel Mare”, ,,Mihai Viteazul” şi Colegiul Naţional Pedagogic ,,Mircea Scarlat” am făcut o incursiune în labirintul brâncuşian, viaţa lui de poveste fascinând elevii de toate vârstele. Operele sale sunt deja recunoscute cu uşurinţă de către elevi, dar expresiile marelui artist, rămase celebre, au atins inimile şi sufletele celor mici şi au stârnit creativitatea din ei. Amintesc câteva dintre ele:
„Trupul omenesc este frumos doar în măsura în care oglindeşte sufletul.”
„Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!”
„Când ai încetat să fii mai copil, ai murit de mult.”
,,Arta ar trebui să fie numai bucurie!… De aceea, nu există „artişti”, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!”
,,Arta – poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele.”
,,În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.”
,,Eu nu creez Păsări – ci zboruri.”
,,Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.”
,,Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte.”
,,În clipa în care am încetat a mai fi copii, vom fi morţi deja.”
,,Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.”
,,Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa.”
Gândirea marelui artist exprimată atât de popular şi de plastic a inspirat şi va mai inspira şi de aici înainte generaţii întregi de copii şi adulţi, atâta timp cât li-l facem ,,prieten din copilărie”, tovarăş de joacă şi sursă de inspiraţie, model de urmat în viaţă! Iubirea chiar atrage iubire, trebuie doar să fim!
PROFESOR COORDONATOR DE ACTIVITĂŢI PLASTICE,
PURCĂREA CRISTIANA-MIHAELA