Oamenii vin dinspre oameni ducând în spate povara anilor petrecuţi cu oamenii pentru oameni. Iar dascălii sunt cei care acumulează permnent, dăruind în timp copiilor propriile arderi intereioare. Celor pe care îi primesc „tabula rasa” iar după patru ani îi dau pe mâna profesorilor cu un bogat bagaj de cunoştinţe pentru vârsta lor.
Ei bine, printre cei care şi-au dedicat peste 35 de ani din viaţă, sistemului educaţionalromânesc, profesiei de dascăl , se numără şi învăţătoarea Gheorghiţa Matreşu (fostă Joiţoiu). Care se trage dintr-un sat de oameni harnici, cu tradiţii şi folclor autentic, dintr-un sat în care legendele, basmele, poveştile şi cimiliturile înfloreau pe buzele bătrânilor precum ghioceii cu albul imaculat pe buzele inceputului de primăvară.Dintr-o familie, Joiţoiu Alexandru, cu jarul mocnind si aprins, uneori, al spirituluii permanent, în sângele pulsând al cinstei si dragostei de frumos si adevăr. Copilăria şi-o petrece sub semnul dragostei bunicului, Florea Joiţoiu (moş Tăoacă), un om hâtru, plin de înţelepciune, rostuit pe lume parcă a fi un lider recunoscut al consătenilor. Un adevărat Moromete dar ceva mai profund în gândire şi mai şugubăţ în exprimare, vorbele lui mai încărcate de înţelesuri şi subânţelesuri. Viitoare învăţătoare îşi petrece copilăria şi învaţă primele opt clase în satul natal, Mavrodin din Teleorman. Aici, ca de altfel, în toate satele teleormănene beneficiază de dascăli adevăraţi, dăruiţi trup şi suflet profesiei alese. Dascăli pe care i-a avut ca modele atât în viaţă cât şi în profesia aleasă. Studiază, citeşte, acumulează cunoştinţe din toate materiile, avându-l ca mentor pe fratele mai mare, Ion Joiţoiu, acum absolvent a două facultăţi, una tehnică şi cea de-a doua economică. Încă de pe băncile şcolii primare şi gimnaziale îşi doreşte să devină învăţătoare. După absolvirea celor opt clase este admisă la Liceul Pedagogic din Turnu Măgurele, unde alături de celelalte colege învaţă cu sârguinţă, dovedind încă o dată că visele din copilărie se împlinesc numai sub semnul unei munci perseverente şi asidue. Şi ea, învăţătoarea Gheorghiţa Matreşu nu a precupeţit nici un efort spre a-şi atinge ţelul propus, acela de a deveni plăsmuitoare de oameni, de caractere şi spirite alese. În timpul liceului este internistă ( locuieşte în internatul şcolii) , primind o educaţie aproape militară. Toate activităţile se desfăşurau după un program prestabilit. În anul 1975, devine absolventă a Liceului Pedagogic din Turnu Măgurele şi este repartizată în comuna Talea, sat Plaiu, jud. Prahova. Un sat cu până la o sută de locuitori. În şcoală, primeşte postul de învăţătoare la o clasă cu dublu simultan. Dragostea de profesia aleasă şi micuţii pe care-i primeşte la începutul anului şcolar o ambiţionează să-i “şlefuiască” ca pe nişte diamante nepreţuite, dându-le acea “plusvaloare” de oameni încă din fragedă copilărie. După doi ani se întoarce în Teleorman, unde se căsătoreşte, în următorii doi ani aducând pe lume doi copii.Pentru creşterea cărora pierzând aproape şapte ani de activitate. În aceşti şapte ani primeşte detaşare în Teleorman, întrucât nu se putea transfera. In Teleorman, ca detaşată, lucrează la câteva şcoli pe post de educatoare, prof. suplinitoare de limba franceză, învăţătoare , perioadă fragmentată la câteva luni pe an. În anul 1989, reuşeşte să se transfere Şcoala nr. 2 Liţa, unde până în 2010 îşi obţine toate gradele didactice. Aici, prin muncă şi campetenţă profesională formează câteva generaţii de copii, ale căror realizări în viaţă i-au revigorat mândria de dascăl, slujitor la catedră al sistemului de învăţământ. Tot în această perioadă, se implică în activităţi şi proiecte cultural educative . Împreună cu elevii , în cadrul proiectului ZBOR iniţiază o echipă de teatru în şcoală. Impreună cu prof. de limba română, Geta Chiţu, ceilalti dascăli şi elevii şcolii editează revista PASAPORTUL NOSTRU. De asemenea, alături de soţ, personalul primăriei Liţa , cadrele didactice de la ambele şcoli şi colaborarea copiilor editează publicaţia GAZETA DE LITA. O implicare totală şi necondiţionată atât în viaţa şcolii cât şi a comunităţii locale.
Prin regretata inchidere a Scolii nr. 2 Liţa, este transferată la Scoala Gimnazială “Mircea cel Bătrân” nr. 1 Turnu Măgurele. Unde, de asemenea, pune suflet, dragoste, voinţă, tact pedagogic şi competenţă profesională în educaţia pe care o prestează la superlativ pentru cele două generaţii de copii de care s-a ocupat.
Un OM care a visat, a luptat, a muncit spre a-şi îndeplini visul de a deveni dascăl, uneori în condiţii destul de vitrege, s-a dedicat profesiei alese cu sufletul, mintea şi inima pentru a face oameni din cei cărora le-a pus pentru prima dată condeiul în mână. Şi visul ei de copil, acum la trecerea într-un nou capitol al vieţii, a fost încununat de succese şi împliniri cu profunde semnificaţii sufleteşti. Gheorghiţa Matreşu, un OM, un dascăl, care privind în urmă simte că şi-a făcut pe deplin datoria profesiei pentru care s-a pregătit, ca slujitor fidel al catedrei în sistemul educaţional românesc.
Tudor Matreşu
