Știm toți cum se fac banii în piețele agroalimentare. Samsarii cumpără ieftin de la țărani și vând scump. Sau își procură produsele din depozitele en-gross. Ca să fie acoperiți de lege, își fac rost de la primării de adeverințe de producători. Simplu. Există și cazuri când țăranii își expun marfa proprie și, pe lângă, alte produse achiziționate de la respectivele depozite en-gross. Astfel, nu mai ai siguranța legumelor și fructelor naturale.
În piața din Alexandria, o bătrână lipită cu spatele de unul dintre magazine, vindea, pe niște cutii de carton, alune crude, dovlecei, verdeață și fasole uscată. Întrebată dacă fasolea este din propria-i grădină, gospodina a răspuns: „Păi, cum altfel, maică?! Sunt din Poroschia. Am marfă din curte.” Un cetățean a cumpărat un kilogram contra sumei de zece lei și a vrut să se asigure: „Sigur e un kilogram?”. Vânzătoarea l-a privit consternată: „Sunt femeie în vârstă. Eu nu înșel.” În mâna cumpărătorului, punga atârna…ușor. După ce a cântărit-o la cântarul pieței, și-a dat seama că fusese înșelat cu 150 de grame. S-a întors la infractoarea de duzină și i-a înapoiat marfa. Mai marea rușinea! (Din câte se pare, fasolea nici măcar nu era din producția proprie.)
