Dacă în Caracal se află „cele 7 minuni” ( 1. s-a construit un bloc și s-a uitat macaraua în interior; 2. a luat foc sediul pompierilor; 3. s-a furat ușa poliției; 4. brutaria e construită pe strada Foametei; 5. cimitirul se află pe strada Reînvierii; 6. la un moment dat, exista o singură școală și se numea Școala nr. 2; 7. pușcăria e pe strada Libertății), și Alexandria are „anomaliile” ei. Poate nu chiar atât de absurde, cinice și hilare ca cele din municipiul oltean, dar, oricum, neeficiente și neconforme cu statutul de așezare urbană modernă.
De la măiestrie, la…țigănie!
Centrul, strada Libertății – segmentul dintre străzile București și Ion Creangă, este pavat, din construcție, cu spărtură de marmură, în diferite figuri geometrice. Odată cu trecerea timpului, au apărut/apar deteriorări care au necesitat/necesită reparații. Cum ar fi fost normal, ar fi trebuit ca părțile afectate să fie reconstruite exact ca cele dinainte. Asta nu însemna un efort în plus, nici financiar, nici ca manoperă. Câteva bucăți de marmură spartă și un pumn, doi de mozaic. Nu știm ce minte creață și-a bătut joc de centrul reședinței de județ și a „completat gropile” cu… beton! Dacă se merge în acest ritm și nu se iau măsuri de rectificare a IDIOȚENIEI, centrul civic din Alexandria riscă să devină o țigănie și să se transforme dintr-o construcție cu valoare estetică într-un rahat… inestetic și dizgrațios! (O întrebare: câtă inconștiență să „plimbi” o ditamai cisternă de șapte tone ca să uzi florile și un tractor cu remorcă pentru a strânge gunoiul din coșuri? Păi, normal că distrugi stratul de marmură și mozaic la o asemenea greutate!)
Pomi, în mijlocul trotuarului
Exact pe mijlocul trotuarului paralel cu parcul dintre Casa de Cultură și Primărie (strada Dunării), s-au plantat arbori în locul celor „decapitați”. O prostie, pur și simplu. Pentru că la nici trei metri, pe marginea parcului și, implicit, a trotuarului, mai este plantat încă un rând de arbori. Unde mai pui că parcul e plin de…pomi! Este una dintre cele mai circulate artere ale orașului, ținând cont că pe platoul Casei de Cultură sau în incinta instituției au loc evenimente de diferite genuri, care atrag un număr mare de cetățeni. În plus, când vor crește, rădăcinile copacilor vor „umfla” trotuarul, spărgându-l.
„Tunelul proștilor”
Pe trotuarul celălalt al străzii Dunării, vizavi de clădirea Primăriei, o construcție din lemn, în formă de tunel, te face să-ți apleci capul și totodată să te întrebi care este rolul ei. Niciunul! Nici măcar din punct de vedere estetic. Dacă ar fi fost amplasată pe una dintre aleile părculețului vecin, ai mai fi zis! Așa, îngreunează mersul cetățenilor și acoperă o priveliște frumoasă a părculețului. Zilele trecute, niște elevi de liceu se amuzau pe seama „construcției grandioase”, numind-o… „Tunelul proștilor”!
Muzică în urechi și pe…gât!
De ceva timp, cetățenii municipiului ascultă, vrând-nevrând, muzică la difuzoarele amplasate pe stâlpii de iluminat public de pe strada Libertății (centru). Dacă vrei să te odihnești pe o bancă în parc, fenomenul se repetă. Dacă locuiești pe aceeași stradă cu pricina și deschizi fereastra pentru aerisire sau pur și simplu e vară și e normal să fie deschisă, nu poți sta liniștit în pat: undele zgomotoase îți pătrund în cameră ca un musafir nedorit!
Nu toți avem chef să ascultăm muzică. Nu toți avem aceleași preferințe, doar nu locuim în Coreea de Nord să fim supuși „uniformizării gusturilor”!
Se pare că „proiectul” radioficării a costat bugetul primăriei în jur de două miliarde de lei vechi. De ce, pentru ce, cu ce scop?! E o investiție total inutilă, după părerea noastră. Și nici nu vrem să credem zvonurile unor cârcotași că la difuzoare vom auzi vocea primarului Drăgușin, cu diferite anunțuri către populație, ca o chestiune…subliminală, că doar alegerile locale ne bat în ușă! Costurile „megafoanelor” s-ar estima la cateva miliarde de lei vechi.
Băncuța – o investiție aiurea
Cât e strada Alexandru Ghica de lungă, în dreptul fiecărei case Primăria a „construit” câte o băncuță. Patru țevi dreptunghiulare înfipte în pământ, cu puțin beton, tot atâtea scândurele și…gata! Investiția (a cărei valoare o s-o aflăm la momentul potrivit, inclusiv firma care a încasat banii) nu se justifică în niciun fel. De ce se aruncă banii pe apa Sâmbetei? Chiar era primordial construirea de băncuțe (oricum, urâte) pe Ghica?
Ne dorim ca Alexandria să arate ca o adevărată reședință de județ. Din orice punct de vedere. Cu profesioniști în aparatul adminsitrativ, care să ocupe posturile/funcțiile pe merit, nu politic. Arhitectura orașului să fie una prestabilită, nu fiecare să construiască după propriul gust. Vrem modern, nu țigănie. Ne intereseaza, și asta cel mai mult, cum se cheltuiesc baii publici. Pe ce.
Cu alte cuvinte, să fie TRANSPARENȚĂ TOTALĂ. Vom reuși să informăm obiectiv publicul alexăndrean despre tot ceea ce se întâmplă în orașul lor.
Nicolae Radovich
