Din zorii lumii a fost nevoia de a număra obiecte, de a împărţi fructe copiilor. Istoric, totul a evoluat şi specialistul s-a impus. Deci, dascălul de mate, omul ce de mic e atras de cifre, apoi gustă din farmecul lor şi, uite aşa, nu mai poate trăi fără mate. Mi-amintesc de credinţa (din gimnaziu) că „profa” mea, dna Gheorghe Niculina, ştia tot. Mai mult, mă gândeam la cât de minunat o fi să”le ştii pe toate”!
Sigur, în liceu, am realizat că profului e posibil să nu-i „iasă” problema, deşi dascălul meu, Gâdea M., chiar rezolva tot.E clar că „El”trebuie să fie as pe specialitate şi, în plus, să poată învăţa pe altul, dar în Romania e neesenţial.
Ştim că la piaţă ne trebuie calcule simple, cu ”banalul” procent, afli dobânda, mărirea cu p% din salariu şi e ridicol să scoţi tableta pentru câteva articole.
Că matematica e peste tot, o ştiu toţi, dar lipsa exerciţiului logic în cele opt clase, lasă urme, uneori, greu de şters.
Despre „El”nu se vorbeste mereu cu respect, deşi se ştie că are sarcina grea din şcoală:dă teze, simulări şi olimpiade, apoi evaluări şi chiar face media după o formulă complicată.
În plus, matematica nu e supa pe care-o înghiţi rapid ca să uiţi foamea, ci e mâncare rară, dupa reţeta specială.Adică, nu”scapi”recitând teorema şi iei nota bună, cum e pe la unele obiecte.Cu gandul la E.N., „El”e atent la note, deşi sunt elevi care au 8, 9, 10 la altele, iar unii părinţi cer socoteală.Sigur, mulţi pricep explicatia, dar e câte unul ce aplică legea junglei la şcoală.
Pe scurt, neacceptând nota 6 a fiului, (sub opt are la toate, fără sport, religie, desen)vine ca, , lupu la oi”, adică la şcoala, “I.Preotu”. Lupu(l) chiar ameninţă cu, “poate-ţi dau vreuna” pe profu´ de mate, în cancelarie, că aşa vrea obrazul lui grosier.Reacţia directoarei este stupidă:”Ce, să vă apăr eu”?, spune celui ce-i ceruse să sune poliţia. De fapt, belicosul tată intrase chiar la ora dnei, altă dată, a răsfoit catalogul, iar dna n-a reclamat, pentru că”lupii nu se muşcă între ei”.
Revenind, nu susţin că dascălii de mate… sunt lebede”in corpore”;există puţini ce nu se fac înţeleşi, deşi ştiu carte, alţii notează arbitrar, afectând actul didactic.
Cu 30 ani vechime, chiar şi la ISJ, cunosc viaţa şcolii;ştiu dascăli (cls.I-XII), mai ales la obiecte fără examen, ce fac ore cum vor, dar notează „bine”şi… pace peste tot. O pace, totuşi, în avantajul profului, ce umbreşte munca celor ce-şi fac datoria şi păguboasă elevului.
Altfel, cât de prezentă ar fi în viaţa noatră, se poate trăi fără derivate sau calcule cu radicali şi e fals că cei ce n-au absolvit realul în liceu, dintr-un anume motiv , n-ar fi performanţi în meseria lor; de fapt, succesul e 99% traspiraţie…, vorba lui Edison.
Matematica, totuşi, îţi dă şansa evaluării rapide şi decizia bună în clipa grea a vieţii şi un plus în”dispută” de idei. În context, redau, din minte, spusele dlui prof. dr., C. Dumitrache, la radio: „înainte de medicină, am fost student la politehnică, perioadă ce m-a ajutat în aprofundarea medicinei, iar endocrinologia este matematica medicinei”.
La cei cu o pregătire în ştiinţe exacte se vede disciplina gândirii, estimarea bună, o pârghie contra erorii, ce ne pândeşte oriunde.
Un exemlu ar fi la gradaţii, anul curent, unde directoarea şi-a dat 92 p faţă de 53 p ale comisiei. Cu 39 p plus, arată cât de mult umflă realul şi ce suflu toxic managerial poate avea (mai multe în curând). Numită ilegitim de ISJ, în iunie 2012, (avea 3 ani vechime), în locul unui fost inspector (cu 27 ani vechime), numit în mai, 2012, dna C.I., „fiica” preotesei („ce-a pus-o”), vrea alt mandat. Cei 4 ani rămn istoria unui abuz grosolan.
Cu gândirea centrată pe “dacă…, atunci…”, profu´ de mate… poate gândi în pauză, la ceva din oră, dorind soluţia mai bună. Aşa că „El” e obligat, alţii nu, să aibă creierul în alertă, aşa cum, pe vremuri, liderii de oşti aveau sabia gata de luptă.
Deci, în general, este mai tăcut, respinge logoreea plină de sofisme.Alţii-impută, că nu-i sociabil sau nu-i cult.
Nu ştiu cât adevăr este în acest folclor, dar, ştim că celebrii matematicieni, ca Descartes, Pascal, au fost şi filozofi renumiţi. La fel, marii matematicieni români, D.Barbilian, S.Marcus, unul cunoscut poet, altul nume de referinţă în lingvistica matematică şi nu numai. Mutatis mutandis, continui cu spusele lui Creangă: “nu ştiu alţii cum sunt, dar” la 15 Ianuarie 2015 (în 2016 a uitat de Eminescu), am recitat, “La steaua”, după ce diretoarea, C.I., citise “promterul”, iar elevii au citit poezii. În plus, graţie fostului meu profesor, Aurel Tănăsescu, căruia, in memoriam, îi aduc un omagiu, ştiu gramatica bine, încât aş fi un candidat redutabil la un concurs.
La final, aş spune că, privind obiectele de studiu ca pe piesele de şah, matematica e regina, amintind pe genialul L. Euler. Mai mult, un C.A. fără profu´ de mate… e infirm, chiar cu două educatoare în locul lui, dar şi cu o”babă”de mate…, “terorista”elevilor şi a buzunarelor părinţilor, în componenţă ceva ani, e ca mâncarea mucegăită şi acel liceu „miroase” a corupţie.
Prof. Petre Păunescu, Roşiorii de Vede
