Despre Violeta Răduț, actual deputat în Parlamentul României, nu s-au scris prea multe. Nici nu prea aveai ce. A fost, este și va fi ca o păpădie în adierea vântului. O sufli și dispare! Se întorce și te sufocă! Banală, dar tupeistă.
Dornică de afirmare, deși nu are nicio calitate, și-a propus să iasă din anonimat precum uleiul la suprafață. De mică, spun apropiații, Violeta a vrut să ajungă mare. Se visa împărăteasă. Se îmbrăca în straiele bunicilor și se așeza în fața oglinzii. Se credea …o Albă ca Zăpada. Auzise de personaj din poveștile bunilor. Nu a înțeles mare lucru din narațiune. Era prea adormită pentru astfel de scenarii. Visul ei a fost să ajungă CINEVA, trecând peste toate etapele povestioarei. Nu avea timp de pierdut, mai ales cu mărul otrăvit. Nici cu sărutul lui Făt Frumos. Nu avea vreme de preludiu, fiind adepta acțiunii.
Vremea a trecut, iar Violeta s-a făcut MARE. O domnișoară în toată firea, care nu a dorit să stea la rând, ca mai toate proastele satului, așteptând să treacă prin etapele unei cariere. Puterea și dorința de a i se da cu “săru’ mâna” au dominat-o! Niciodată nu a stat să analizeze dacă o duce capul. Nu avea timp să intre în detalii. Nici nu conta. Pentru EA, viitoarea deputată, esențial a fost să ajungă în vârful piramidei, fără a face măcar un pas. Și, spre surprinderea multora, Violeta este acolo, cocoțată într-un fotoliu cu spătar, la care nu a visat nici în cele mai optimiste scenarii. Aproape de “spuma țării”!
Cum s-a atârnat în ditamai funcția, toți se miră! Chiar și foștii colegi. De la grădiniță. Unii spun că, în copilărie, ar fi stat prea mult pe la țară. Și, pe vremea cât era mică, pe ulițele comunei Mavrodin, ar fi călcat în mormanul de rahat produs de vite, vorba proverbului. De aici i se trage și norocul.
Alții afirmă că Violeta….a știut ce vrea de la viață. Cu alte cuvinte, și-a urmărit interesul. Ar fi călcat pe cadavre pentru a nu i se spune că fata firavă și naivă de la țară poate ajunge, cel mult, croitoreasă la Filatura din Alexandria.
Vremea și vremurile au demonstrat contrariul. Violeta s-a scuturat precum calul lui Făt Frumos și nu a dorit să se tragă de…. șirete cu plebea satului. Și nici să coasă niscai tive la comenzile smecherilor din Occident.
Așa că, prin anul 2003, s-a încris la una dintre facultățile situate într-o scară de bloc. Și nu orice bloc, ci MODERN, acolo unde mentorul ei a locuit vreme îndelungată. La Bioterra, la Facultate de Alimentație Publică. Ca mai toate vânzătoarele din municipiul Alexandria, avea carnet de student. Ulterior, doamna Violeta a ajuns director de marketing. Așa zice domnia sa. Spune că se ocupa de activități de identificare, anticipare și, mai ales, satisfacere a cerințelor clienților! Conform codului CAEN, societatea la care era angajată avea ca obiect de activitate “Comerț cu ridicata, nespecializat, de produse alimentare, băuturi si tutun”. Tradus, doamna Violeta gestiona stive de drojdie, produs ce se arunca pe sub mână, mai ceva ca-n timpul lui Ceaușescu.
În edițiile viitoare, vom arăta cum Violeta, de la gestionara care comercializa “drojdie de bere”, a ajuns să acceadă în posturile mult râvnite, pentru care nici tigăncile specializate “în ghicitul, în cărți” nu aveau atât de mult…miros!
