La începutul lunii februarie 2017, a fost condus pe ultimul drum veteranul de război colonel (r) ILIE ANDRONE, ostaşul care timp de 25 de ani a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Judeţene a Veteranilor de Război Teleorman şi preşedinte al filialei din Alexandria. La cei 95 de ani de viaţă, când a trecut la cele veşnice, avea o cartea de vizită impresionantă. Acestuia i se potriveşte foarte bine aprecierea că: ,,viaţa mea este un roman’’.
Într-o recentă carte autobiografică se vede cum copilul, apoi tânărul Ilie Androne, din comuna Plosca lipsit de posibilităţile materiale, ajutat însă de părinţii care ,,au tras cu dinţii’’ ca el să înveţe carte, îşi croieşte cu greu viitorul. Elevul silitor, dornic de ştiinţă de carte, nu ştia că peste puţin timp urma să susţină cel mai mare examen al existenţei, de fapt va depăşi cea mai dură încercare a vieţii lui. În timpul celui de-al doilea război mondial, ajunge pe front ca militar în cadrul Regimentului 20 Dorobanţi Infanterie, unde cunoaşte ororile războiului.
Cu ocazia lansării cărţii autobiografice, la Muzeul Judeţean din Alexandria ,,nea Iulică’’ povestea : ,,Pe timpul luptelor, după ce am trecut în octombrie 1944 râul Tisa, împreună cu alţi 1.200 de ostaşi români am fost luat prizonier de ungurii lui Horthy. Aici aveam să muncesc într-o fabrică de cărămidă, păzit atât de unguri cât şi de nemţi. Munca era istovitoare, lipsa de hrană ne înebunea pe toţi, că am ajuns să mâncăm sfeclă furajeră scoasă din pământul îngheţat, iarna era ger de crăpau şi pietrele iar noi aveam cazarea într-un grajd alturi de bovine. În martie 1945, alături de alţi camarazi am fost forţat să mearg pe jos 200 de km, pentru a ajunge într-un lagăr din Austria. A fost cumplit ! Cei slăbiţi de drum, care rămâneau în urmă, pentru că nu mai aveau putere erau împuşcaţi. În acest marş al groazei au murit prizonieri cu sutele. Atunci era să fiu împuşcat şi eu dar am scăpat ca prin urechile acului, fiindcă m-am amestecat în grupul francezilor. În final am fost duşi într-un lagăr din pădurea Brannau – Austria, locul de unde aveam să fim eliberaţi de americani, pe 3 mai 1945. Drumul către casă a fost şi el un calvar’’.
Cu studiile dobândite, Ilie Androne, a început să lucreze începând cu anul 1949 ca economist, contabil, revizor, apoi inspector la cooperaţia meşteşugărească şi agricolă. Vreme de 21 de ani, între 1964 şi 1985, a fost inspector la Banca Agricolă – Sucursala Teleorman. A detinut o functie importanta la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Alexandria. Pentru activitatea desfăşurată de-a lungul anilor, veteranul de război colonel(r) Ilie Androne a primit înalte distincţii precum : Medalia Muncii, Ordinul ,,Virtutea Militară’’ în grad de cavaler, Crucea Comemorativă al celui de-al Doilea Război Mondial 1941 – 1945, Emblema de Onoare a Armatei Române, medalia Eliberarea de sub jugul fascist, a devenit Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi, nu în ultimul rând, trebuie amintit că Primăria Alexandria i-a acordat Diploma de cetăţean de onoare al oraşului.
Pentru meritele amintite se cuvine ca, noi, alexăndrenii, cei din comuna Plosca, unde acum îşi doarme somnul veşnic, să păstrăm o vie amintire veteranului de război colonel (r) ILIE C. ANDRONE.
Constantin Dragnea
