La 9 martie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii 40 de Mucenici care au pătimit în oraşul Sevastia din Armenia, în timpul domniei lui Liciniul ( 307-323 ), împăratul Imperiului Roman de Răsărit, la ordinul guvernatorului Agricola, un mare duşman al celor creştini.
Toţi cei 40 de Sfinţi martiri au fost soldaţi în trupele din subordinea guvernatorului, din primele timpuri ale creştinismului,cel care dorea să-i facă pe plac împăratului Liciniu aflat pe atunci în conflict cu cumnatul său, împăratul Constantin cel Mare ( 306-337 ), care stăpânea partea apuseană a Împărăţiei Romane, şi astfel a pornit o cruntă persecuţie împotriva creştinilor.
După cum ne spune Xinaxaru, guvernatorul Agricola a cerut ca soldaţii să aducă jerfte idolilor, iar cei care nu au făcut acest lucru, declarându-şi credinţa creştină, au fost arestaţi.
Deşi erau de obârşie din diferite locuri, dar făceau parte din aceeaşi ceată ostăşeasca, între soldaţii care au mărturisit că sunt creştini s-au aflat şi cei 40 de mucenici, originari din Capadocia ( Asia Mică, ostaşi ai Legiunii a XII- a “Fulminata “, staţionată la Melitene (Armenia), care, după 8 zile de arest, au fost duşi la cercetare şi la judecata lui Agricolă.
Soldaţii au fost chinuiţi în nenumărate rânduri, loviţi cu pietre peste faţă şi peste gura, dar suferinţele nu i-au determinat să renunţe la dreapta credinţă.
Atunci crudul guvernator a poruncit să fie scufundaţi, în vreme de iarnă, în apă aproape îngheţată a unui lac de lângă cetatea Sevastia.
Nemaiputând îndura frigul, unul dintre soldaţi, a acceptat cererea lui Agricola însă, scos din apă îngheţată şi dus într-o baie caldă, a murit.
În timpul nopţii, temnicerul de acolo a văzut cum o lumină cobora din cer, încălzind apa acelui lac, iar capetele mucenicilor purtau cununi luminoase.
Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se aşeze, paznicul s-a aruncat în apă, în locul celui plecat, cerând Domnului Iisus să-l numere şi pe el în ceata Sfinţilor Mucenici.
Mânios, guvernatorul a poruncit să le fie zdrobite gleznele, şi astfel Sfinţii şi-au încredinţat duhul lui Dumnezeu.
Trupurile le-au fost arse şi aruncate în lac, dar se spune că, după 3 zile, Sfinţii s-au arătat Episcopului Petre, din acele vremuri, cerându-i să-I scoată din apă.
Strălucind în apă ca stelele, într-o noapte creştinii au scos oasele şi le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit.
O parte din aceste moaşte se afla în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare (330-379), din provincia Pont, din Asia Mică.
Potrivit tradiţiei, în ziua de 9 martie, gospodinele pregătesc bradosi şi mucenici, preparate rituale specifice minunatei sărbători sin calendarul crestin-ortidox.
Leon Armeanca
