Am avut norocul de a-l vedea în anul 2014, în oraşul Craiova, al cărui cetăţean de onoare este, la Festivalul Internaţional Adrian Păunescu.
Dar viaţa mi-a oferit privilegiul şi de a vorbi cu marele erudit Mihai Cimpoi, timp de douăzeci de minute, tot la acelaşi festival, un an mai târziu.
Nu voi uita niciodată ziua de 18 iulie 2015, când, aşezată pe un scaun chiar în spatele ilustrului nostru contemporan, în minunata sală a Filarmonicii din Craiova, îl priveam şi mă gândeam (timp de patru ore!) dacă voi putea discuta cu acest colos al culturii române.
Destinul fusese darnic cu mine şi, pasionată de opera lui Mihai Eminescu, în cele două săptămâni premergătoare acestui festival, citisem numai studii critice despre opera poetului nepereche.
Aveam în minte multe informaţii, căci modul în care Mihai Cimpoi scrisese despre universalul Eminescu mă fascinase.
La finalul spectacolului de decernare a premiilor Concursului de Poezie (al cărui juriu a fost format din nouă academicieni, printre care şi Mihai Cimpoi) am avut curajul, aflată fiind in patria-mamă, Oltenia, să mă îndrept către el.
Paşii îmi erau mici, iar un tremur îmi străbătea corpul cuprins de emoţie.
Şi m-am oprit în faţa ilustrului critic, istoric literar şi renumit eminescolog, spunându-i, cu o voce care abia se făcea auzită: „Domnule Cimpoi, în ultimele două săptămâni am citit studiile dumneavoastră despre Mihai Eminescu. Fără să ştiu că voi putea sta de vorbă cu dumneavoastră, aşa am simţit.”
Mi s-a oferit loc lângă ilustrul contemporan de către un alt academician, Nicolae Dabija.
Altă onoare!
Şi am discutat despre Eminescu, despre festivalul la care participam şi, evident, despre Adrian Păunescu.
Peste douăzeci de minute am stat de vorbă cu un mare om de cultură, membru al Academiei Române şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Născut pe 3 septembrie 1942, într-o familie de ţărani din comuna Larga, judeţul Hotin, Regatul Romţniei, a „ îndrăznit ” să abordeze critica estetică a lui George Călinescu în locul celei oficiale, socializante.
Mihai Cimpoi este autorul multor opere fundamentale, printre care „ O istorie deschisă a a literaturii române din Basarabia ”.
Studiile sale critice sunt dedicate scriitorilor români de pe ambele maluri ale Prutului, printre care Grigore Vieru, Marin Preda, D. Matcovschi, Lucian Blaga, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, I. Al. Brătescu-Voineşti.
Dar cele mai multe studii critice îi sunt dedicate lui Mihai Eminescu, culminând cu monumentala lucrare „Mihai Eminescu. Dicţionar Enciclopedic”.
Lucrarea are 584 pagini, fiind o carte îndrăzneaţă, care ar fi fost normal să fie opera unui întreg colectiv de eminescologi, dar ea reprezintă munca titanică a unui singur om: Mihai Cimpoi.
Tot el este autorul proiectulUI „Congresul Mondial al Eminescologilor” , lansat în 2012 şi care a devenit tradiţie şi preşedinte fondator al Centrului Academic Internaţional „Mihai Eminescu” din Chişinău.
Pe acest valoros om viaţa mi l-a scos în cale , dându-mi şansa să-i stau alături, să-i vorbesc şi să-mi vorbească.
Şi nu orice: despre Mihai Eminescu.
Eu, pasionata de lectură, eu, „vinovata fără vină”, pentru că… iubesc literatura.
CORNELIA RĂDULESCU
