Istoria unui județ nu se scrie numai prin marile evenimente politice sau prin personalitățile intrate în manuale. Ea se alcătuiește și din familiile care, generație după generație, au participat la viața comunității, au slujit instituțiile ei, au educat, au scris, au cercetat, au făcut performanță și au dus numele locului mai departe.
În această istorie discretă, dar profundă, a Teleormanului se înscrie și familia Dencescu, un nume întâlnit de-a lungul mai multor generații în viața religioasă, culturală, științifică, administrativă, sportivă și economică a județului.
De la preotul și publicistul Alexandru Dencescu, activ în Teleormanul interbelic, până la Sorin Dencescu, sportiv format la Alexandria și ulterior personalitate cunoscută a turismului românesc, familia oferă imaginea unei continuități aparte: oameni aparținând unor epoci și profesii diferite, dar legați prin educație, inițiativă și participarea activă la societatea în care au trăit.
Preotul Alexandru Dencescu – între altar și cuvântul tipărit
Una dintre figurile cele mai reprezentative ale familiei este preotul Alexandru Dencescu. Activ în prima jumătate a secolului al XX-lea, el aparține acelei generații de preoți de țară pentru care misiunea clericală depășea cu mult zidurile bisericii. Preotul satului era adesea educator, sfătuitor, animator cultural și participant la dezbaterile publice ale comunității.
Alexandru Dencescu este documentat în mediul bisericesc teleormănean încă din perioada interbelică și este legat îndeosebi de Cervenia, unde a slujit ca preot. Dar contribuția sa nu s-a limitat la activitatea pastorală. Numele său este legat de publicația „Acțiunea teleormăneană”, apărută în anii 1936–1940, pe care a editat-o și în paginile căreia s-a manifestat ca publicist. A scris articole și broșuri și a participat astfel la viața intelectuală a județului într-o perioadă în care presa locală reprezenta unul dintre principalele instrumente de formare a opiniei publice.
În acest sens, Alexandru Dencescu aparține unei categorii astăzi aproape dispărute: preotul-cărturar, omul care unea amvonul cu tiparul și viața spirituală cu preocuparea pentru problemele societății. Ulterior, traseul său clerical continuă la Ștorobăneasa, unde este consemnat ca preot între anii 1952 și 1973.
Indiferent de schimbările politice dramatice prin care România a trecut în timpul vieții sale – monarhie, război, instaurarea regimului comunist –, Alexandru Dencescu a rămas vreme de decenii o prezență în viața comunităților teleormănene.
Cozma Dencescu – o altă față a aceleiași generații
Fratele său, Cozma Dencescu, ilustrează o cu totul altă dimensiune a societății românești din aceeași epocă. Cozma a fost jandarm și șef de post la Mavrodin, iar documentele oficiale îl surprind în 1947 cu gradul de plutonier, în perioada marilor transformări prin care treceau instituțiile statului român după război.
Dacă Alexandru reprezenta lumea bisericii și a culturii scrise, Cozma aparținea lumii administrației și ordinii publice. Destinele celor doi frați reflectă astfel, aproape simbolic, două dintre instituțiile fundamentale ale satului românesc tradițional: biserica și autoritatea publică.
În jurul lor începe să se contureze imaginea unei familii Dencescu profund ancorate în viața Teleormanului primei jumătăți a secolului XX. Ramura lui Cozma avea să continue, la rândul ei, prin trei copii cunoscuți ai familiei: Ion Dencescu, Maria Dencescu (devenită Murga) și Coca Dencescu (devenită Negiba). Prin ei, numele și moștenirea familiei se vor regăsi ulterior în sport, medicina veterinară, administrație și în legăturile dintre vechile familii ale sudului țării.
Ion Dencescu – tradiția sportivă a Mavrodinului
Fiul lui Cozma, Ion Dencescu, apare documentat în presa sportivă națională în anul 1963, într-un context legat de activitatea sportivă din raionul Alexandria. Numele său este asociat îndeosebi cu Mavrodin, aceeași localitate în care tatăl său fusese șef al postului de jandarmi.
Ion Dencescu este menționat în legătură cu tradiția jocului de oină la Mavrodin și cu succesele echipei din comună. Prezența sa într-un asemenea cadru îl situează în generația celor care au contribuit la păstrarea și dezvoltarea sportului local într-o perioadă în care oina continua să fie considerată una dintre expresiile autentice ale culturii sportive românești. Prin Ion Dencescu, familia intră astfel și în istoria sportivă a județului. Este o legătură care va reapărea, într-o altă ramură și într-o altă epocă, prin tenisul de performanță practicat de Sorin Dencescu.
Maria Dencescu-Murga – continuitatea printr-o nouă ramură
Fiica lui Cozma, Maria Dencescu, avea să poarte prin căsătorie numele Murga. Prin ea se deschide o nouă ramură a familiei, legată în mod deosebit de medicina veterinară.
Cei doi fii ai săi, Ion Cătălin Murga și Andrei Bogdan Murga, au ales amândoi această profesie, continuând, într-un alt registru, tradiția familială a profesiilor cu răspundere față de comunitate. Pentru un județ precum Teleormanul, profund legat de agricultură și creșterea animalelor, medicina veterinară are o importanță care depășește simplul exercițiu al unei meserii. Ea înseamnă sănătatea efectivelor, siguranță alimentară, protejarea gospodăriilor și fermelor și, implicit, protejarea unei părți importante din economia rurală.
Dr. Ion Cătălin Murga – medicina veterinară în slujba comunității: Nepot al lui Cozma Dencescu, este medic veterinar și și-a desfășurat activitatea profesională în județul Teleorman. Numele său este asociat cu un cabinet medical-veterinar din Țigănești, ceea ce păstrează ramura familiei în contact direct cu viața rurală a județului. Activitatea sa continuă tema recurentă a familiei: profesia pusă în serviciul comunității.
Dr. Andrei Bogdan Murga – de la profesie la responsabilitate instituțională: Activitatea sa profesională este legată de Drăgănești-Vlașca, însă cariera sa a depășit nivelul practicii locale, ocupând funcția de director executiv adjunct în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman. Prin această poziție, el se înscrie în tradiția familială a responsabilității publice și instituționale.
Coca Dencescu-Negiba – puntea dintre două familii
O altă fiică a lui Cozma, Coca Dencescu, avea să poarte prin căsătorie numele Negiba. Prin ea se realizează o legătură genealogică directă între două familii cu istorii proprii în sudul României. Această căsătorie ilustrează felul în care istoria locală este construită prin legături familiale, prin alianțe care își transmit mai departe memoria, valorile și identitatea. Prin Coca, moștenirea familiei Dencescu continuă și sub un alt nume.
Stelian Dencescu – de la Teleorman la cercetarea agricolă românească
O generație mai târziu, familia pătrunde într-un domeniu fundamental pentru identitatea Teleormanului: agricultura. Fiul preotului Alexandru Dencescu, Stelian Dencescu, a devenit inginer agronom, doctor în științe agricole și cercetător.
Cariera sa este legată de cercetarea agricolă românească și, timp de decenii, de activitatea de ameliorare a plantelor, îndeosebi a leguminoaselor pentru boabe și a soiei. Între 1967 și 1998, numele său apare în activitatea Institutului de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, una dintre instituțiile fundamentale ale cercetării agricole românești. În ultima parte a carierei a coordonat cercetări în domeniul ameliorării plantelor oleoproteice.
Pentru o familie provenită dintr-un județ eminamente agricol, această evoluție are o semnificație aparte. De la lumea satului în care slujea tatăl său, Stelian Dencescu ajunge la agricultura modernă bazată pe genetică, selecție și cercetare științifică. Este poate una dintre cele mai frumoase continuități simbolice ale familiei: Teleormanul agricol transformat din experiență cotidiană în obiect de cercetare științifică.
Vasile Dencescu – continuitatea unei familii educate
Un alt fiu al preotului Alexandru, Vasile Dencescu, și-a construit cariera în domeniul bancar, activând ca inspector bancar și trăind la Alexandria. Prin el, familia intră într-un alt univers profesional – cel economic și financiar.
Poate părea o contribuție mai puțin vizibilă decât aceea a unui publicist sau cercetător, însă asemenea profesii exprimă tocmai transformarea profundă prin care treceau familiile românești educate în secolul XX: de la lumea predominant rurală a începutului de veac către administrație, economie, servicii și profesii specializate.
Vasile Dencescu a păstrat, totodată, legătura familiei cu viața bisericească a Alexandriei. Potrivit memoriei familiale, a avut o funcție de cenzor sau o însărcinare administrativ-financiară asemănătoare în cadrul comunității parohiale a Bisericii „Sfântul Alexandru”, devenită ulterior Catedrala Episcopală. Controlul gestiunii și verificarea financiară necesitau tocmai competențele unui om format în domeniul economic. Astfel, legătura familiei Dencescu cu Biserica nu s-a încheiat odată cu activitatea preotului Alexandru, ci a continuat din postura unui mirean implicat în administrarea comunității.
Sorin Dencescu – de pe terenurile de tenis din Alexandria în turismul românesc
Poate cea mai interesantă expresie modernă a acestei continuități este Sorin Dencescu, unul dintre fiii lui Vasile. Născut la 6 noiembrie 1960, Sorin s-a format în Alexandria și s-a remarcat încă din tinerețe prin sport. A practicat tenisul de performanță, fiind unul dintre elevii apreciați ai cunoscutului antrenor Manole Stoica și câștigător al Cupei Scânteia Tineretului. Astfel, numele Dencescu apare și în istoria sportivă a Alexandriei.
Dar drumul lui Sorin avea să continue departe de terenul de tenis. A urmat Academia de Studii Economice din București, specializându-se în economia serviciilor de alimentație publică și turism. După absolvirea din 1984, parcursul profesional l-a dus către zona Brașovului. După 1990 a devenit antreprenor în turism și a dezvoltat Kron-Tour, construindu-și în deceniile următoare o carieră importantă în industria turistică românească.
Sorin Dencescu avea să ocupe numeroase mandate în structurile de conducere ale Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), devenind una dintre vocile cunoscute ale sectorului. Este un traseu impresionant: Alexandria – sport – educație economică – antreprenoriat – reprezentare profesională națională. Prin el, numele unei familii profund legate de Teleorman ajunge într-un domeniu și într-un spațiu cu deschidere națională și internațională.
Două ramuri, aceeași vocație a implicării
Privită în ansamblu, familia Dencescu nu poate fi redusă la o singură profesie sau la o singură personalitate. Tocmai diversitatea este cea care o face interesantă. În centrul istoriei cunoscute a familiei se află cei doi frați:
Alexandru Dencescu – preot, publicist și animator al vieții culturale locale;
Cozma Dencescu – jandarm și șef de post la Mavrodin, reprezentant al administrației și ordinii publice într-o perioadă istorică extrem de complicată.
Din ramura lui Alexandru se desprind apoi:
Stelian Dencescu – cercetător și doctor în științe agricole;
Vasile Dencescu – inspector bancar și om implicat în viața comunității bisericești din Alexandria;
Sorin Dencescu – sportiv de performanță în tinerețe, economist, antreprenor și personalitate a turismului românesc.
Din ramura lui Cozma provin:
Ion Dencescu – implicat în viața sportivă și în tradiția oinei la Mavrodin;
Maria Dencescu-Murga – prin care familia continuă în ramura Murga;
Dr. Ion Cătălin Murga – medic veterinar în Teleorman;
Dr. Andrei Bogdan Murga – medic veterinar și cadru de conducere în administrația sanitar-veterinară județeană;
Coca Dencescu-Negiba – prin care familia Dencescu se leagă genealogic de familia Negiba.
Sunt destine diferite, dar împreună descriu aproape un secol de transformare a societății românești. De la satul teleormănean și preotul-cărturar al perioadei interbelice până la cercetarea științifică, sistemul bancar, medicina veterinară, sportul de performanță, administrația județeană și antreprenoriatul de după 1990, familia Dencescu traversează istoria modernă a Teleormanului odată cu județul însuși.
Un nume în zestrea Teleormanului
Nu toate familiile care contribuie la identitatea unui loc lasă în urmă monumente sau ocupă pagini întregi în cărțile de istorie. Uneori moștenirea lor se găsește răspândită în arhive, în paginile unei gazete interbelice, într-un registru parohial, într-un document al Jandarmeriei, într-o lucrare științifică, într-un rezultat sportiv, într-un cabinet medical, într-o instituție publică sau în istoria unei întreprinderi.
Adunate însă, aceste fragmente spun o poveste. În cazul familiei Dencescu, povestea este aceea a continuității prin educație, profesie și implicare publică. În numai câteva generații, aceeași familie a dat un preot și publicist, un jandarm și șef de post, un cercetător agronom, un inspector bancar, oameni implicați în sportul tradițional și sportul de performanță, medici veterinari, un profesionist ajuns în conducerea unei instituții județene și un antreprenor devenit personalitate a turismului românesc.
Prin căsătorii, familia și-a continuat istoria și sub alte nume, precum Murga și Negiba, extinzând astfel o rețea familială ale cărei ramuri rămân strâns legate de sudul țării. De aceea, Dencescu poate fi privit nu doar ca un nume de familie din Teleorman, ci ca un nume de rezonanță în memoria și zestrea culturală a județului – o familie care, timp de mai multe generații, și-a pus amprenta asupra comunității prin credință, cultură, serviciu public, știință, agricultură, economie, sport, medicină veterinară și inițiativă antreprenorială.
De la părintele Alexandru Dencescu, omul altarului și al cuvântului tipărit, și fratele său Cozma Dencescu, omul ordinii publice și al administrației locale, până la Stelian, Vasile, Ion, Maria, Coca, Sorin, Cătălin și Andrei Bogdan, se desfășoară o istorie familială care traversează aproape întregul secol XX și ajunge până în prezent.
Nu este doar povestea unor rude și a profesiilor lor. Este povestea felului în care o familie teleormăneană s-a adaptat fiecărei epoci fără să dispară din viața publică: de la biserică și sat, la cercetare și administrație; de la oină și tenis, la medicină veterinară și economie; de la comunitatea locală, la instituții și organizații de anvergură națională. Iar în această continuitate se află, poate, adevărata rezonanță a numelui Dencescu în zestrea Teleormanului.
