Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a obținut, printr-o nouă solicitare întemeiată pe Legea nr. 544/2001, o recunoaștere oficială stupefiantă: niciunul dintre cele 103 sedii de poliție aflate în administrarea IPJ Teleorman nu deține autorizație sanitară de funcționare. În dreptul fiecărei poziții din listă, în coloana „Stadiul autorizării”, figurează aceeași mențiune — „Unitatea nu a solicitat” —, iar la „Data autorizării” scrie sec: „neautorizat”.
Documentul care dovedeste “crima”
Răspunsul poartă numărul 1.415.168/08.06.2026 și este emis de Direcția Medicală a MAI — C.M.D.T.A. „Dr. Nicolae Kretzulescu”, ca urmare a solicitării sindicatului. La cerere este anexată lista nominală a tuturor celor 103 obiective cu sedii de subunități de poliție din județ — de la posturile comunale (Drăgănești-Vlașca, Botoroaga, Blejești, Bujoreni etc.) până la sediile IPJ Teleorman, Poliția Municipiului Alexandria, Poliția Rutieră și atelierul auto.
Pe scurt: de la cel mai mic post comunal până la corpul administrativ al inspectoratului, polițiștii din Teleorman își desfășoară activitatea în spații care, din punct de vedere sanitar, nu ar trebui date în folosință.
Recunoașterea care doare: nimeni nu a mișcat un deget
Punctul cel mai grav nu este lipsa autorizațiilor în sine, ci ceea ce recunoaște instituția la Pct. 12 din răspuns: până la acest moment nu a fost făcut niciun demers de solicitare a autorizării către IPJ Teleorman pentru obiectivele cu sedii de subunități de poliție — deși medicul șef al Centrului Medical Județean înaintase deja o informare în acest sens prin adresa nr. 1.335.025/12.03.2025.
Cu alte cuvinte: obligația era cunoscută de peste un an. Informarea a existat. Reacția a fost zero.
Ce spune legea — și de ce contează
Adresa medicului de unitate din 12.03.2025, anexată la răspuns, citează fără echivoc Dispoziția Direcției Medicale nr. 963169/18.04.2022:
- Cap. I, art. 6 — înainte de darea în folosință a unui obiectiv MAI și de începerea activității, reprezentantul legal al unității are obligația de a solicita eliberarea Autorizației Sanitare de Funcționare (ASF).
- Cap. V, art. 11 — în cazul unităților neautorizate sanitar, întreaga răspundere privind apariția unui eveniment deosebit pe linie de sănătate publică revine conducerii unităților respective și factorilor cu responsabilități pe linie logistică.
Tradus: dacă mâine, într-unul din cele 103 sedii, se produce un incident de sănătate publică, răspunderea nu se diluează în birocrație — ea are nume și funcții.
Mingea, aruncată înapoi în terenul IGPR
Direcția Medicală își declină explicit competența pentru restul întrebărilor adresate de sindicat, arătând că acestea „nu intră în aria de competență a unității noastre”. Este, de fapt, confirmarea că obligația de a solicita autorizarea aparține reprezentantului legal al unității de poliție — adică structurilor IPJ/IGPR —, nu medicului care doar constată și avertizează.
Practic, instituția medicală a făcut ce trebuia: a informat în martie 2025. Cel care nu a făcut nimic este beneficiarul obligației.
Nu este o anomalie locală. Este un tipar național
Situația din Teleorman nu este un accident administrativ izolat. Sindicatul „Diamantul” a documentat exact același mecanism și în alte județe. La IPJ Botoșani, tot printr-un răspuns pe Legea 544/2001, s-a confirmat oficial că majoritatea sediilor de poliție din județ nu mai dețin autorizații sanitare valabile din 2016, ultima vizare datând din 2017 — cu aceeași legătură directă către incapacitatea de a asigura curățenia și utilitățile minime la posturi.
Iar tabloul de ansamblu a fost expus public încă de anul trecut: așa cum am arătat aici, inspectoratele județene de poliție funcționează de zeci de ani fără autorizație sanitară de funcționare — o chestiune de maximă gravitate pentru sănătatea polițiștilor, ținută la sertar de funcționarii din IGPR. Tot demersurilor sindicatului li se datorează faptul că, în prezent, IGPR și IPJ-urile au fost nevoite să înceapă procedurile de autorizare pe care le ignoraseră ani la rând. Teleorman este, așadar, încă o piesă din același dosar: un sistem în care mii de polițiști muncesc, zi de zi, în spații pe care propria instituție nu le consideră apte sanitar — și în care nimeni nu s-a grăbit să schimbe ceva până când sindicatul nu a cerut, negru pe alb, situația reală.
De la birou la instanță
Sindicatul „Diamantul” nu se oprește la constatarea pe hârtie. În strânsă legătură cu această problemă, sindicatul are deja mai multe acțiuni pe rolul instanțelor de judecată prin care solicită acordarea de daune morale pentru polițiștii din posturile de poliție, față de împrejurarea că angajatorul nu asigură serviciul de curățenie la locul de muncă. Iar cele două chestiuni sunt fețele aceleiași monede: tocmai neasigurarea curățeniei și a condițiilor de igienă minime — alături de lipsa utilităților esențiale — face practic imposibilă conformarea la standardele sanitare cerute de lege pentru emiterea ASF. Polițistul ajunge astfel prins într-un cerc vicios construit de angajator: i se cere să muncească într-un spațiu neautorizat sanitar, pe care nu are nici mijloacele, nici personalul să îl mențină la standardele care ar permite autorizarea. Pentru acest prejudiciu — moral și de demnitate profesională — sindicatul cere, în instanță, reparație.
Concluzia care răzbate din document
Dincolo de cifre și de numere de înregistrare, se observă și din acest răspuns al structurii de specialitate că există un dispreț general al șefilor de unități (mulți dintre ei împuterniciți sau desemnați) pentru protecția stării de sănătate a lucrătorilor de poliție. O informare medicală rămasă fără reacție timp de peste un an, 103 sedii neautorizate fără ca măcar să se fi cerut autorizarea, o obligație legală clară tratată ca o formalitate de ignorat — toate acestea nu sunt rodul unei scăpări administrative, ci al unei atitudini. Iar atitudinea aceasta, în care sănătatea celor care poartă uniforma contează mai puțin decât liniștea birocratică a celor care îi conduc, este exact ceea ce Sindicatul „Diamantul” s-a angajat să nu mai treacă cu vederea.
Sursa: sprd.ro
