Vacanţa a luat sfârşit. Cu forţe proaspete, cei mici, dar şi cei mari încep un nou an în care să acumuleze cunoştinţe, să fie evaluaţi şi să se bucure de un mediu specific vârstei, să lege noi prietenii şi să-şi împărtăşească poveştile cu colegii, să-şi croiască proiecte de viitor.
O zi cu totul specială o reprezintă întâlnirea pentru prima dată cu educatoarea şi grupul de copii a celor „cei mai mici”. Desprinderea de familie, de părinţi şi bunici, de fraţi şi surori, de cei apropiaţi lor e o „rupere emoţională” care, în timp, se va diminua şi se vor obişnui cu un nou mod de viaţă. Unul care îi va apropia de cunoaştere: socializarea, prietenia, comunicarea, bunele maniere, jocul, poveştile şi poezioarele etc.
Deşi dorul de a se întoarce cât mai repede acasă va fi unul semnificativ la început, într-un final vor aştepta ca dimineaţa următoare să se întâlnească atât cu educatoarea, să-i asculte vocea care îi învaţă lucruri minunate, încă neştiute de ei, dar şi cu ceilalţi copii de vârsta lor, prieteni de-acum.
Pentru un părinte, prima zi în care copilul lor păşeşte în curtea unei grădiniţe are o semnificaţie aparte. Cu o încărcătură emoţională aparte. În primul rând, grija este una enormă. Apoi simte că „cel mic” a început să fie… mare!
