Paul C.Şchiopu, economist şi publicist cu o bogată activitate editorială, aduce o nouă contribuţie la cunoaşterea istoriei locale prin lucrarea documentară ”Industria judeţului Teleorman la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI”. Mărturisesc că am citit manuscrisul înainte de a pleca spre tipografie, autorul rugându-mă să creionez o prefaţă. Pe moment am ezitat, apoi am acceptat, poate şi datorită faptului că în calitate de corespondent de presă naţională, scrisă şi audio, am fost martor la etapele importante ale industrializării acestor meleaguri sudice, cunoscute mai ales pentru potenţialul agricol.
Ca şi în cazul altor lucrări, Paul C.Şchiopu se arată meticulos atunci când trece pragul arhivelor şi bibbliotecilor, alte informaţii provenind din cercetările întreprinse pe teren. Autorul, într-un limbaj simplu, fără metafore, stăpâneşte stilul analitic atunci când ne poartă printr-o perioadă în care industria a luat avânt îndeosebi după înfiinţarea judeţului Teleorman. El crede că inventarierea trecutului industrial este un demers obligatoriu pentru prefigurarea viitorului. Realizează astfel ”o radiografie reală, neinfluenţată politic, de nostalgii, fabulaţii şi exagerări, a stării acestui domeniu de activitate, la răscrucea celor două sisteme economice – de tip socialist, care apune, şi al economiei de piaţă (…)”.
Încă din prima parte ne sunt oferite date despre volumul mare de investiţii, care a condus la modernizarea unor ateliere şi, mai ales, la apariţia unor noi sectoare industriale. Accentul este pus pe datele statistice, prezentarea evoluţiei principalilor indicatori tehnico-economici de la nivelul judeţului şi apoi pe localităţi şi întreprinderi, ajutând cititorul să ia contact cu realităţile locale. Sunt făcute corelaţii cu asigurarea forţei de muncă prin învăţământul profesional şi liceal, acolo de unde prin serviciile de resurse umane se recruta personalul muncitor calificat. De asemenea, în volum se fac legături între industrializare şi mutaţiile din plan social, procesul complex influenţând restructurarea populaţiei şi creşterea nivelului de trai. Nu lipsesc problemele apărute în ultimii ani de comunism în economia judeţului, dar şi în perioada privatizării, demers extrem de important – forţat de cele mai multe ori – cu reuşite şi, din păcate, multe eşecuri ce au dus la dispariţia marilor unităţi industriale relativ vechi din Alexandria, Roşiorii de Vede, Turnu Măgurele, Zimnicea şi Videle. Autorul nu-şi ascunde dezamăgirea pentru dezastrul produs în general în industria românească, devenită în multe locuri un morman de fiare. În context, sunt date exemple şi de firme înfiinţate după anul 1990, care în timp au reuşit să reziste tranziţiei prelungite spre economia de piaţă.
Astfel, în opinia mea, volumul reprezintă o radiografie utilă pentru cercetătorii industriei locale, domeniu care a determinat în anumite perioade profunde transformări în viaţa a numeroşi teleormăneni, implicaţi direct ca salariaţi. De remarcat că Paul C.Şchiopu este autorul a peste 30 de astfel de lucrări, dintre care amintim ”Industrializarea cărnii în Teleorman”, ”Învăţământul economic din judeţul Teleorman”, ”Sistemul tehnic-operativ şi contabil al cooperativelor agricole”, ”Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman”, ”Nişte neamuri”, ”Agricultura şi industria alimentară din judeţul Teleorman, la sfârşitul secolului XX-începutul secolului XXI”, ”Pagubele cauzate bisericilor din judeţul Teleorman de trupele de ocupaţie în perioada 1916-1918”,monografii ale comunelor Nanov, Furculeşti, Crângu şi Dracea, dar şi ale satelor Ulmeni, Urluiu şi Broşteanca etc.
ŞTEFAN STAN
