Faptul că Gheorghe Olteanu a mai scris o carte, intitulată sugestiv „Ambasadorii Alexandriei”, nu mă poate surprinde. Aşa cum îl cunosc de foarte multă vreme, el nu are astâmpăr la o vârstă respectabilă, când alţi semeni par indiferenţi faţă de realităţile din jurul lor. Prezenţa lui de-a lungul anilor la numeroase evenimente culturale, ştiinţifice, sportive etc. îl obligă parcă să pună pe hârtie informaţii, gânduri, confesiuni, întâmplări trăite. Într-un stil propriu, simplu, fără sofisme, fără metafore, dar cu multe adjective, dă viaţă unui imens număr de personaje întâlnite întâmplător sau pentru că el le-a selectat după criterii bine stabilite. Stau mărturie volume ce îi poartă semnătura, între care „Zece zile cu Talor”, „Întâmplări de pe Valea Clăniţei”, „Capcanele vieţii”, „Dascăli de pe Valea Clăniţei”, „Fragmente de viaţă”, „Irina”, „Amintiri din tranşee” sau „Romanul ilustrat al fotbalului alexăndrean”.
În acelaşi context se înscrie şi recentul său volum „Ambasadorii Alexandriei”. De ce un astfel de demers publicistic? Pentru că, ne mărturiseşte autorul, „prin fapte şi comportamente deosebit de frumoase, săvârşite acolo unde învaţă şi muncesc, oamenii din această carte fac cunoscută reşedinţa Teleormanului (…)” pe plan judeţean, naţional şi chiar extern. „Am scris acest volum ştiind că oamenii vin, lasă urme şi pleacă, dar cărţile rămân”…, adaugă Gheorghe Olteanu. Cel care pe parcursul unei documentări laborioase s-a ghidat după un îndemn simplu: „când întâlneşti oameni remarcabili prin ţinuta lor, să nu uităm să-i scoatem la lumină şi să-i preţuim, aşa cum sunt”.
Amplul volum face referiri la aproape 90 de „modele”, unele dintre personajele respective fiind departe de municipiul din sudul ţării, altele rămase să mai adauge fapte deosebite la istoria acestor meleaguri. Acolo unde a fost posibil, autorul a strâns amintiri directe de la cei care au dorit să se destăinuie, alţii preferând să se exprime în scris pentru a depăna poveşti de viaţă. Domeniile lor de activitate sunt foarte diverse: ştiinţă, economie, medicină, cultură, artă, învăţământ, armată, sport, jurnalism etc. Iar exemplele pot fi descoperite prin lecturarea acestei cărţi, care cuprinde şi o bogată ilustraţie.
Cred că volumul realizat de neobositul narator Gheorghe Olteanu este pe ansamblu un adevărat „ambasador” util în promovarea municipiului Alexandria, dincolo de faptul că reprezintă o sursă excelentă de informare, mai ales în cazul „reperelor” locale necunoscute marelui public. Cu siguranţă, într-o ediţie viitoare se vor regăsi în pagini şi alţi alexăndreni care fac cunoscută urbea din Câmpia Teleormanului prin propria lor valoare, pregătire, pasiune sau talent.
ŞTEFAN STAN
