În vârstă de 42 de ani, Adrian Ionuţ Gâdea ocupă actualmente funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. În decembrie 2016, a fost ales deputat în Parlamentul României. În perioada 2013-2017 a condus Consiliul Judeţean Teleorman din funcţia de preşedinte.
Adi, aşa cum îi spun prietenii şi apropiaţii, se deosebeşte de mulţi care ocupă funcţii publice, prin comportamentul relaţional uman.
Elisei Virgil: Îţi relatez, pe scurt, o mică povestioară. În urmă cu ceva ani, am fost la o întrunire cu primarii teleormăneni din opoziţie. Am rămas uimit când toţi, absolut toţi au avut numai cuvinte de apreciere despre tine ca om, dar şi ca preşedinte de consiliu judeţean.
Adrian Gâdea: Mă bucur să aud asta. Eu am un termen pe care-l folosesc des: „normalitate”. Eşti ales sau numit într-o funcţie, fă-ţi treaba cu conştiinciozitate, cu dăruire şi devotament! Şi respectă oamenii, iar pe cei care îţi sunt subordonaţi ca funcţie, consideră-i colegii tăi şi comportă-te ca atare. Totdeauna am încercat şi de cele mai multe ori am reuşit să găsesc soluţia la problema care mi s-a pus pe masă. Niciodată nu am avut preconcepţia să nu ajut un primar care nu este membru al partidului din care fac parte.
Elisei Virgil: Unii spun că eşti prea modest, că nu ţii la „etichetă”…
Adrian Gâdea: Te referi la… pronumele de politeţe?! Nu mă interesează prin ce formule de politeţe mi se adresează cineva. Nu am ţinut cont de lucrul acesta niciodată. Aş dori să primesc acelaşi respect pe care-l ofer. Dacă se poate. Uneori anumite norme impun un limbaj oficial. Alteori, sunt discuţii libere, deschise. Suntem oameni, egali în faţa lui Dumnezeu şi în faţa legii. Caracterul e primordial, nu funcţia pe care o deţii.
Nu sunt un tip conflictual, din contră. Conştientizez că cea mai bună formulă de înţelegere între oameni este ca ambele părţi să ia loc la masă, să-şi expună gândirea, doleanţa şi, prin inteligenţă şi înţelepciune, prin eforturi şi voinţă maximă să se ajungă la un rezultat care să mulţumească ambele tabere.
Elisei Virgil: Care este cea mai mare realizare a ta de când ocupi o funcţie publică?
Adrian Gâdea: Hai să-ţi dezvălui un mic secret! Nu am făcut o ierarhizare şi nici nu am de gând. Orice proiect realizat, indiferent că a însumat 3000 de euro sau multe, foarte multe milioane de euro, atâta timp cât oamenii au beneficiat de pe urma lui, mie mi-a adus aceeaşi satisfacţie. Aş vrea să se înţeleagă clar un aspect: sunt numit într-o funcţie extrem de importantă, care cere toată responsabilitatea. Nu e de joacă. Şi nici de interpretare. Nu ai voie să greşeşti şi nu e loc de scuze. E vorba de dezvoltarea ţării tale. Ce discută alţii, e treaba lor. Prea mulţi, în necunoştinţă de cauză. După ureche sau după valurile care se creează artificial. Eu ştiu atât: fac tot ce depinde de mine, de prerogativele funcţiei ca să am conştiinţa împăcată.
Elisei Virgil: Ce ţi se pare absurd?!
Adrian Gâdea: Am înţeles că realizezi un gen de interviuri cu oameni politici, dar fără politică! Sincer, aş fi vrut să abordăm puţin şi această latură. Îţi respect propunerea. Aş dori să amintesc, totuşi, că fiecare ar trebui să se uite în ograda proprie şi să-şi amintească de „realizările” din timpul guvernării lor. Aş continua cu exemple concludente, dar, repet, îţi respect propunerea.
Ca să-ţi răspund concret la întrebare, mi se pare absurd ca cineva, care are pete cât o haită de dalmaţieni, să arunce cu pietre!
Elisei Virgil: Adi, ce ţi-ai dori în mod special?
Adrian Gâdea: În afară de ce şi-ar dori tot omul, sănătate, împlinire sufletească, împlinire pe plan profesional, mi-aş dori o mai mare putere de înţelegere între semeni, bazată pe analize obiective, nu pe diverse forme de interes. O armonie.
Elisei Virgil: Îţi doresc ce îţi doreşti!
Adrian Gâdea: Mulţumesc frumos! La fel şi ţie!
