E simpatic foc. Are o privire liniștită. E din Buzescu, clasa a cincea și îl cheamă Răzvan. Face naveta zilnic la Alexandria. Pentru că este elev al Școlii generale „Mihai Viteazul”.
Mi-a făcut semn să opresc. Mă întorceam de la țară. Am oprit și l-am invitat să urce. După ce am apăsat pe accelerație, prima lui grijă a fost să scoată una de cinci lei: „Poftiți banii!”. Gestul lui m-a impresionat profund. I-am răspuns, admirându-l: „Oprește-i pentru tine, să-ți cumperi ceva la școală!”. Mi-a mulțumit frumos.
În zece minute cât a durat drumul până la Alexandria, am avut timp să-mi să-mi satisfac curiozitățile. De ce nu a rămas să învețe la Buzescu. „Pentru că nu sunt profesori atât de bine pregătiți iar copiii de țigani își bat joc de noi. Și vreau să le demonstrez celor de la oraș că și noi, cei de la țară, nu suntem proști cum ne cred ei!”.
Răzvan a obținut locul doi la Olimpiada de Informatică pe județ, cu nota 9.50. Provine dintr-o familie modestă. Tatăl lucrează la „Rulmetul” iar mama, într-o fabrică de confecții. Mai are o soră clasa a douăsprezecea care, la rându-i, face naveta.
Răzvan, un copil prins de/cu realitățile cotidiene, nu înțelege de ce politicienilor corpupți nu li se confiscă averile. Nici noi, cei maturi, nu înțelegem, darămite un puști, chiar dacă sclipește de inteligență și de bun simț!
EVD
