Ziua internaţională a femeilor din mediul rural este celebrată anual în data de 15 octombrie, în scopul de a conştientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor, dar şi la dezvoltarea economiei rurale. În realitatea românească, consider că femeile din mediul rural pot fi considerate aproape eroine, atât în comparaţie cu cele din zona urbană, cât şi cu cele din ţările europene.
Particularităţile şi tradiţiile familiilor de la ţară arată că româncele, în general, şi cele din sate şi comune, în special, au două locuri de muncă constante şi zilnice, unul la serviciu, iar celălalt în gospodăria proprie. Specificul muncii femeilor diferă foarte mult de cel al bărbaţilor, iar la ţară femeile muncesc de la vârste fragede în propriile gospodării, cot la cot cu părinţii, şi apoi cu soţii, în activităţile agricole.
În general, femeile din mediul rural sunt singurele care se ocupă de creşterea şi educaţia copiilor şi a nepoţilor, de curăţenie, mâncare şi îngrijirea bătrânilor. În plus, condiţiile de muncă a acestui segment de femei sunt într-un standard minim, lipsa apei curente şi a canalizării ridicând problematici majore, iar efortul depus de acestea este considerabil ridicat.
Nici în ceea ce priveşte respectarea principiilor egalităţii de şanse, a gradului de sărăcie, a siguranţei sociale, a şomajului şi a violenţei domestice, româncele din zonele rurale nu se pot bucura de prea multe avantaje, fiind vorba despre capitole vitale din viaţa de zi cu zi, unde reprezentantele sexului frumos sunt victime şi supuse diferitelor genuri de discriminare.
Nu în ultimul rând, accesul pe piaţa muncii este extrem de anevoios româncelor din mediul rural, mai ales după o anumită vârstă, fapt ce le pune într-o situaţie de inferioritate, atât în faţa familiei, cât şi a societăţii conservatoare din lumea satului.
Aniversarea Zilei internaţionale a femeilor din mediul rural este un prilej pentru decidenții politici și guvernamentali de a analiza nevoia stringentă de susţinere a acestei categorii, poate prea des uitată din cauza altor priorităţi, de a discuta despre problemele cu care se confruntă şi mai ales de a crea soluţii concrete.
Vorbim de o categorie ignorată, din păcate, inclusiv de politicile naționale și europene, dar care are nevoie disperată de ajutor, confruntându-se cu sărăcie extremă în unele cazuri.
Unica soluție pentru asigurarea unui trai decent pentru femeile din zona rurală este, de regulă, agricultura de subzistenţă, în condițiile în care accesul la educaţie, la oportunităţile de pe piaţa muncii, la şansa antreprenoriatului şi la fondurile europene disponibile pentru agricultură şi mediul rural, este destul de redus.
Sunt convinsă că Guvernul PNL va dinamiza adoptarea unor măsuri urgente pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii femeilor care trăiesc în zona rurală, cele mai importante direcţii de acțiune fiind înlesnirea accesului pe piaţa muncii și diminuarea discriminărilor la care sunt supuse aproape zilnic.
Deputat PNL MARIA STOIAN
