Iniţiativa lăudabilă a administraţiei locale roţiorene a prins contur şi s-a concretizat cu sprijinul roşiorenilor. Miercuri, viceprimarul municipiului Roşiorii de Vede, Cristiana Piper-Savu, împreună cu conducerea serviciului de asistenţă socială, a făcut oficiul de a dărui din partea unor roşioreni sufletişti, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dar ţi jucării donate, la numeroşi concetăţeni, persoane vârstnice, tineri din care unul cu dizabilităţi şi copii cu vârsta până la6 ani. Bucuria a fost mare de ambele părţi: ei pentru că aveau nevoie, reprezentanţilor administraţiei publice locale pentru bucuria adusă!
Acţiunea continuă şi zilele viitoare.
Pe această temă, viceprimarul Cristiana Piper Savu, ne-a declarat: „Maica Tereza cu imensa ei înţelepciune spunea că nu contează cât dăruieşti ci câtă dragoste pui în ceea ce dăruieşti şi cred că într-adevăr aceasta este esenţa, dragostea de aproapele tău aflat în nevoie. Din păcate, în jurul nostru nu toţi au fost binecuvântaţi de viaţă şi a-ţi arăta compasiunea este un gest uman. De cele mai multe ori din ceea ce pare la prima vedere, nesemnificativ, poate fi schimbarea pe care o aşteptăm. Am fost impresionată de acţiunea unor elevi de liceu şi m-a bucurat reacţia oamenilor şi atunci am gândit că se poate mai mult. Evident, importanţa este acţiunea de strângere de obiecte folositoare pentru cei care au nevoie dar ceea ce am dorit mai mult a fost trezirea sentimentului de solidaritate în noi, roşiorenii. Suntem o comunitate mică ţi ne cam cunoaştem unii cu ceilalţi. De ce nu ne-am şi ajuta, asculta, înţelege? Avem nevoie de asta. Mă bucur că sunteţi alături de noi şi constat că cei mai implicaţi nu sunt cei ce au mai mult.
Dar mai este timp, nu vreau să mă grăbesc cu concluziile, de altfel nici nu am această intenţie. Faci ceva pentru că simţi că trebuie să o faci şi pentru asta nu ai nevoie nici de îndemn, nici de apreciere şi nici de recunoştinţă. Eu vreau să îmi duc copilul să-i cunoască la ei acasă pe acei copii care nu au avut şansa ei. Aşa cred eu că trebuie să o educ.”
M. Amuza
