Oglindite înlăuntrul sufletelor celor mici stau chipurile mamelor lor care veghează asupră-le chiar dinainte de naștere. Fie că au fost înzestrate cu o personalitate puternică, fie că nu, o mamă are o forță interioară aparte, ea poate ,,muta munții din loc”, chiar și când, aparent, e lipsită de energie, obosită, și pare că nu mai poate.
Orice poveste cu o mamă începe la fel. O poveste de iubire, cu respect și apreciere, cu speranțe mari pentru viitorul comun și cu dorința ca, la un moment dat, fructul iubirii să aducă împlinirea în familia creată. Și câte alte visuri și speranțe legate de familie, de carieră, de modul în care mama o să facă față tuturor provocărilor legate de aspectul împletirii acestor fire lumină, speranță și iubire! Din păcate, nu întotdeauna totul merge conform planurilor începutului de drum în viață…familiile se destramă, copiii suferă, dar viața merge înainte, mama e acolo, cu chipul ei cald liniștește, oferă încredere și face miracole în momentele decăderii.
Situații speciale sunt și atunci când familia e unită, dar copilul are o suferință fizică sau de altă natură. Mama e cea care însuflețește familia, încurajează și transformă situația nedorită într-un prilej de sărbătoare, de a fi împreună și de a face cât mai multe activități alături de copiii aflați în suferință și de a le reda încrederea în ei.
Altă situație specială este și aceea când mama a rămas fără prunc…iar aici sunt multe variante nedorite. Mama tot mamă rămâne! Și cât de fragilă, atât de puternică! Și când a pierdut tot, tot a reușit să își revină și să trăiască făcând mult bine în jur, construind din propria suferință un altar al credinței la care să se-adune îngerii zburând sau cei cu aripile frânte…
Și acel moment în care mamele devin îngeri în cer e nedorit, dar se întâmplă adesea, de cele mai multe ori mult prea devreme…Motivele sunt multe, vieții luându-i locul credința unei vieți de după moarte. O maturizare forțată pentru copiii mici, dar și pentru cei mari, acel moment nefiind niciodată așteptat de cineva ca pe un eveniment posibil, iminent, ci ca pe un moment cât mai îndepărtat, pe cât posibil după o vârstă longevivă, imaginându-ne-o chiar centenară.
Dar mamele nu mor nicodată! Ele există și după moarte, sunt îngerii nevăzuți fizic, ci doar cu ochii minții! Ele sunt în inimile noastre, ne inundă cu dragoste și căldură atunci când avem nevoie mai multă și totul pare pierdut! Doar cei trecuți prin această experiență vor crede cu tărie, pentru că unele simțuri se deschid odată cu porțile cerului atunci când s-au deschis pentru a mai primi câte o mamă!
Ai ales să rămâi tănără, mamă! Și cât așteptam ca părul tău frumos să strălucească, iar sclipiri argintii să scânteie în lumina soarelui și-a lunii! Fire argintii mi-au apărut, mamă fiind la rându-mi, și, deși alte mame tot încearcă să păcălească timpul și își doresc să rămână tinere, eu știu exact ce poate să însemne acest lucru, cât de dureros poate fi ,,să rămâi tânăr”! Și-atunci, cu mare bucurie a copilului ce nu mai sunt, pletele-mi flutură-n vânt sclipirile aurii ale anilor tăi tineri, împletindu-se cu sclipirile argintii ale anilor mei care-au mai prins o primăvară în zborul vieții care duce spre-aceeași destinație.
Și unde se duce sufletul când se desprinde de trup? Într-o credință mare, în iubire și speranță, într-o primăvară a unei vieți ce va veni! Când un suflet se duce, altul vine în loc! Un copil, o mamă, un alt chip cald cu un nou destin, dar cu aceeași dragoste nețărmurită pentru fii săi.
În școlile noastre ,,Ștefan cel Mare”, ,,Mihai Viteazul” și Colegiul Național Pedagogic ,,Mircea Scarlat” am zugrăvit chipurile dragi ale mamelor noastre în diferitele tehnici dobândite la orele de educație plastică, dar și cu sensibilitatea și măiestria artistică pornită din inimi de copii, ilustrate în cele mai inedite moduri făcându-mă să afirm, ca și în alte ocazii ,,Și profesorul învață de la elevi, nu doar elevii de la profesor!”. Pandemia ne-a ținut departe, ne-a distanțat fizic și social, dar ne-a unit în cuget și-n simțiri! Deși departe, ne-am unit creativitatea în marea familie care este școala.
,,O mamă râde râsul nostru, varsă lacrimile noastre, iubește iubirea noastră, trăiește bucuriile și necazurile noastre și visurile noastre.” Denisa Maria Ghera, clasa a V-a B, Școala Gimnazială ,,Mihai Viteazul”
La mulți ani, MAME și ÎNGERI!
PROFESOR COORDONATOR DE ACTIVITĂȚI ARTISTICO-PLASTICE,
PURCĂREA CRISTIANA-MIHAELA
