După ce zilele trecute l-am întâlnit pe Benone Rababoc pe bicicletă, cutreierând uliţele satului, sâmbătă după amiaza am poposit la Talpa, pentru a scrie un reportaj. Mă impresionaseră geometria verde şi aranjamentele mirificului părculeţ din curtea Căminului Cultural. Şi mai ales gărduleţul de pe o parte şi cealaltă a aleii centrale. O împletitură pitică din nuiele. Totul a fost realizat după concepţia şi viziunea primarului.
Da, într-adevăr, este o încântare să porţi un dialog cu Benone. Poate şi datorită faptului că, după terminarea liceului, visul lui era să ajungă preot. Să lucreze cu sufletul omului. I-a rămas întipărit în lăuntrul fiinţei sale acea dorinţă de confesare şi arta de a-şi asculta afectiv colocutorul. N-a fost să fie! A obţinut o diplomă de profesor. Iubirea de semen l-a determinat să candideze ca primar. E la al şaselea mandat.
Fericirea, ne explică domn primar, este să faci tot ce-ţi stă în putinţă să-l vezi pe cel de lângă tine fericit:„Minunile le săvârşeşte Dumnezeu. Noi, oamenii, avem datoria să ne punem în slujba aproapelui.”
„Acest azil e biserica sufletului meu”
Încă din prima zi ca primar, Benone şi-a propus să contruiască un azil de bătrâni: „De când sunt mic, m-au sensibilizat palmele doldora de trudă ale bătrânilor. Unii dintre ei sunt nevoiţi să-şi părăsească locuinţele de-o viaţă. Sunt bolnavi. Nu mai au pe nimeni pe lume sau copiii lor efectiv sunt în imposibilitatea să stea în permanenţă cu ei. Nu-şi pot părăsi locurile de muncă şi apelează la un centru social. Acest azil e biserica sufletului meu. Sunt cincizeci de locuri. Îi vizitez des, le privesc feţele şi mă bucur de fiecare întâlnire. Le-am creat toate condiţiile. Cameră stil hotel, cu baie interioară, încălzire centrală, aer condiţionat, radio şi televizor. Ca pentru părinţii şi bunicii mei. Hrana este naturală şi diversificată. Ca la un restaurant de lux. Avem o fermă cu patruzeci de porci, două văcuţe, patru viţei, solar pentru producerea legumelor.Şi zece hectare de teren arabil. Grâul obţinut la o recoltă ne ajunge un an de zile pentru pâine. Din floarea soarelui producem uleiul. Curând vom contrui minibrutăria noastră. Încă mai există borcane cu gemuri şi dulceţuri din producţia proprie de anul trecut! Aş fi bucuros să apară câte un centru pentru fiecare zonă a judeţului. De exemplu, să nu mai fie nevoiţi bătrânii din Zimnicea să apeleze la noi.
Ar fi ideal ca aceste unităţi sociale să fie finanţate de la bugetul de stat. Măcar salarizarea. Pentru că restul, dacă ştii să te gospodăreşti, se rezolvă din contribuţii şi venituri proprii, din sponsorizări.
Cerinţele sunt foarte mari, dar ne limităm la ce avem.”
Atelierul de tâmplărie
Benone are o proprietate la „şosea”. Un teren cu o clădire. A pus-o la dispoziţie gratuit, pe o perioadă de cinci ani, pentru amenajarea unui atelier care prelucrează lemn şi metal. Activitatea se desfăşoară în cadrul unui ONG, CERC TALPA, în colaborare cu OMV. Şase muncitori sunt coordonaţi de singurul meseriaş din sat, Alexandru Blându, în vârstă de 76 de ani, pensionar, care îi învaţă meserie voluntar. Aici se construiesc băncuţe, coşuri de gunoi şi tot ce este nevoie într-o localitate. Dar nu numai pentru Talpa. Deja s-au contractat lucrări cu Botoroaga şi Tătărăştii de Jos. O bancă cu spătar şi suport din metal costă doar 195 de lei. Iar un coş de gunoi, infima sumă de 95 de lei. ONG-ul prestează servicii şi pentru persoane particulare. Se intenţionează ca foarte curând, în incinta unde se află atelierul, să se construiască o minibrutărie şi o vulcanizare.
After School
La şcolile din Talpa există 70 de copii, de la clasa 0 la clasa a lV-a. Toţi, dar absolut toţi sunt cuprinşi în programul After Schcool. „Trăim în mediul rural, unde există neajunsuri iar familiile copiilor sunt depăşite în ceea ce priveşte programa şcolară. Fiecare elev beneficiază de o masă caldă la prânz. Meniul este unul de restaurant. Cu această ocazie, am readus profesorii pensionari în activitate. Îi ajută să înveţe şi să-şi facă temele pentru a doua zi. Pe lângă aceste două aspecte, am avut în vedere şi educaţia copilului. Să se întegreze altfel în societate. Să se conformeze unor principii ale bunelor maniere, în sensul să ştie cum să ţină o furculiţă sau cum se taie cu cuţitul o bucată de carne din farfurie. Contează totul pentru viitorul lor” ne-a declarat primarul Benone Rababoc.
„…Cercul”!
Se tot vorbeşte de descentralizare. Primarul Rababoc a reuşit-o! Dar nu oricum. Să începem cu ce îl doare pe om mai mult: locul de muncă. Eh, Benone a reuşit să creeze o sută. Şi vor mai fi. Într-o localitate cu o mie nouă sute de suflete.
În primul rând, administratorului primărieii-a căzut sarcina de a fiprincipalul ordonator de credite. La nivelul instituţiei s-a creat o societate comercială, CONSTAL, acţionar majoritar fiind Consiliul Local. Societatea respectivă a preluat din subordinea primăriei Cămunul Cultural. Aici au loc diferite activităţi: nunţi, botezuri, pomeni, banchetul de sfârşit de an. Are bucătărie proprie, care deserveşte şi After School-ul.
Sub administraţia societăţii CONSTAL se află/se va afla Căminul de bătrâni, After School-ul, distribuţia apei potabile, ferma, iluminatul public, drumurile, îngrijirea spaţiilor verzi. Într-un cuvânt, toate activităţile care se desfăşoară pe raza comunei.
Tot în cadrul societăţii CONSTAL, urmează să se dezvolte un proiect pe bazin piscicol, în cadrul unui baraj cu 27 ha de luciu de apă, deja existent. Se doreşte includerea lui în circuitul turistic.
Societatea respectivă poate efectua lucrări atât pentru persoane fizice, cât şi juridice. Primarul Benone Rababoc ne explică simplu de ce şi-a dorit acest lucru: „De ce mi-am dorit? Din sărăcie! De ce să plătim altor firme bani grei, când putem noi să executăm şi astfel profitul revine primăriei? Banul se învârte în cerc şi nu iese din bugetul local, rămâne în localitate. Plus de asta, producem calitativ, la preţurile cele mai mici. Să mai vorbim de crearea de noi locuri de muncă? Păi, acest lucru e cel mai important! Totul va merge ca pe roate, transparenţă totală. Eu voi rămâne avocatul cetăţeanului. Asta e menirea unui primar!”.
Casa lui Moromete
Visul lui Benone este să achiziţioneze casa unde s-a filmat „Moromeţii”. E puţin mai dificil, deoarece există mai mulţi moştenitori, doi dintre ei fiind stabiliţi în Canada. Crede că se va rezolva. Intenţionează să construiască, aici, o tabără de creaţie: pictură, sculptură, literatură. Dar să şi readucă scene din celebrul roman al lui Marin Preda. Ce-ar fi ca în curtea casei să apară… Poiana lui Iocan?!
Băieţii lui Rababoc
Benone are o fată şi doi băieţi. Cel mic, Răzvan, este student la Facultatea de Medicină, anul doi. Cel mare, Robert, care urmează să se căsătorească civil, este anul patru la Medicină Veterinară. Viitoarea noră, Beatrice Ana Maria, este anul patru la Stomatologie.
Robert şi Beatrice, după ce îşi termină studiile, ţin neapărat să se stabilescă la Talpa. Şi-au înfiinţat PFA-uri pe activităţi agricole. Vor cu tot dinadinsul să-şi deschidă cabinete de lucru. Ce poate fi mai minunat pentru un tată, decât să-şi aibă copiii alături?!
Benone Rababoc: „Mi-a dat Dumnezeu binecuvântare. Mi-a bucurat sufletul. Tot ce am realizat este rezultatul un impuls puternic din interior, e o chestiune de conştiinţă. Pentru oameni. Vreau să las ceva în urma mea!”.
