La 30 ianuarie, an de an, îi sărbătorim împreună pe Sfinţii Vasile cel Mare (329-379), Grigorie Teologul (330-389) şi Ioan Gură de Aur (344-407), că pe cei mai mari învăţători şi pastori ai Bisericii din toată istoria creştinătăţii.
Sunt cunoscuţi îndeobşte sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi, fiindcă, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit şi de înaltă treaptă a arhieriei.
Pomenirea aparte a Sfântului Vasile se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie.
Cei trei ierarhi au trăit cam în aceeaşi perioadă de timp, adică în secolul al IV-lea, în epoca ce a urmat imediat după prigonirile sângeroase ale împăraţilor romani împotriva celor creştini.
Plini de înţelepciune,ei au explicat poporului binecredincios învăţătura Sfintei Scripturi , confirmând-o cu viaţă şi faptele lor. Stâlpi neclintiţi ai credinţei creştine, tustrei Ierarhii au folosit amvonul , dar fiecare în felul său.
Păstrător al mirenilor, Vasile del Mare rămâne un mare îndreptar al călugărilor. Dintre vestitele sale cuvântări, din amvon, reamintim tâlcuirile la „Cartea Facerii” şi „Cartea Psalmilor”.
Adevărat învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor , a bolnavilor şi celor neputincioşi din cetate.
Sfântul Vasile cel Mare împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit pentru înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din vremea lor, lăsând Bisericii de Răsărit cele două Liturghii dumnezeieşti, ce le poartă numele , care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.
Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie de Nazianz şi-a câştigat renumele de”Teologul” sau „Cuvântătorul de Dumnezeu”, tâlcuind pe înţelesul oamenilor taina Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sf. Duh).
Combătând puternic rătăcirea lui Arie şi a adepţilor săi de la dreapta credinţă apostolică, pentru aceasta a fost ales arhiepiscop al Constantinopolului.
Cele mai recunoscute dintre cuvântările lui sunt: „Cele cinci cuvântări teologice”, ţinute în Biserica ”Învierii” din Constantinopol.
Socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserică, Sfântul Ioan Gură de Aur a folosit amvonul mai mult pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi la pocăinţă şi la milostenie.
O adevărată Evanghelie practică, din tâlcuirile sale lăsate Bisericii Creştine amintim ”Tâlcuirea Evangheliei după Matei” şi „Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sf. Apostol Pavel”.
Prin viaţă şi faptele lor, scrierile şi cuvântările pline de cinste şi înţelepciune, cei trei Luceferi ai Ortodoxiei au arătat mereu adevărata credinţă în Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat, Care a făcut cerul şi pământul , lumea văzută şi cea nevăzută.
Iubiţi tare mult de popor, într-o vreme , cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi care îşi spuneau: unii ”Vasiliteni“, alţii ”Grigoriteni“, iar alţii ”Ioaniteni“.
Drept urmare, pe atunci, un minunat şi înţelept mitropolit, care păstorea cetatea Evhaitelor, anume, Ioan, a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinţilor Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul.
Bucurându-se de o mare preţuire din partea Bisericii Ortodoxe Romane, înalţi ierarhi, preoţi, ca şi numeroşi credincioşi le poartă numele, iar multe biserici au hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”.
LEON ARMEANCA
