Ȋncă din 1913, adică din vremea când aviaţia de abia se afirma ca armă militară, aviatorii români au l-au ales ca protector pe Sfântul Ilie Tesviteanul, acela care s-a ridicat la cer într-un car de foc. Implicit, ziua de 20 iulie, înscrisă în calendarul ortodox ca sărbătoare a Sfântului Ilie, a devenit şi Ziua Aviaţiei Române. Chiar dacă în perioada comunistă a fost negată, ziua Sf. Ilie este sărbătorită acum de către toţi aviatorii (miltari şi civili), rachetiştii şi artileriştii antiaerieni ca o zi a lor, de sărbătoare şi de bucurie. Ȋn acest an, aşa cum o face potrivit unei tradiţii, Baza 90 Transport Aerian „Gheorghe Bănciulescu” de la Otopeni a decis să sărbătorească Ziua Aviaţiei deschizând larg porţile pentru toţi aceia care vor să vadă, să cunoască, să înţeleagă ce este aviaţia militară română, cu ce aeronave îşi execută misiunile, ce fel de oameni sunt aceia care apără spaţiul aerian al României şi cum asigură ei securitatea noastră printr-o continuă veghe. Baza 90 Transport Aerian se află pe platforma de la Otopeni, alături de cel mai mare aeroport al ţării. Funcţionează ca structură specializată încă din 1971. Unitatea este comandata de Dl. General de Flotilă Aeriană Viorel Pană. Are în dotare aeronave performante, capabile să execute misiuni de transport dintre cele mai diferite, de la transport logistic la transport sanitar MEDEVAC. Sămbătă, 16 iulie 2016, la ora 0900, aşa cum se exprimă aviatorii, Baza Aeriană 90 a fost invadată, la propriu, de mii de civili curioşi. Ofiţerul de serviciu pe punctul control de la intrarea pe bază făcea faţă cu greu afluxului de vizitatori, dar nici o clipă nu şi-a pierdut zâmbetul amabil şi vesel. Odată pătrunşi pe Bază, ochii noştri, ai oaspeţilor, au devenit mai rapizi decât elicile avioanelor turbopropulspoare, parcă nevenindu-ne să credem ce minunătii ni se ofereau. Era expus întregul inventar de aeronave al unităţii, compus din avioane de transport C-130 Hercules, C-17 J Spartan, Antonov AN-30, AN-26 şi AN-24 (acestea două din urmă, deja depăşite moral şi fizic, erau o mărturie a tradiţiei istorice a unităţii), dar şi elicoptere moderne (produse în România, la Braşov), de transport trupe si logistic IAR-330 Puma şi IAR-330 Puma Medevac amenajate pentru misiuni de căutare şi salvare medicală. Pe tarmak-ul Bazei erau, de asemenea, expuse baterii de rachete antiaeriene, piese de artilerie AA, staţii de transmisiuni, autospeciale de pompieri şi sanitare. O prezentă surprinzătoare a fost aceea a unui elicopter american de tip UH 60M Blackhawk, aparţinând United States Army, (fortă armată aliată în cadrul NATO), aflat în misiune permanentă pe aerodromul militar Mihail Kogălnioceanu, invitat să sărbătorească Ziua Aviaţiei alături de camarazii de la Baza 90. Am fâcut un tur de recunoaştere pe platformă, aflând de la militarii care însoţeau fiecare aeronavă sau altă subunitate amănunte despre piesa expusă şi despre capacitatea sa de luptă. Ofiţerii americani, echipajul Blackhawk-ului, poate niţel stingheri la început fiind acolo pentru prima oară, au devenit, cu timpul, foarte volubili, descriind cu lux de amănunte caracteristicile tehnice şi performanţele aeronavei lor. Pentru că aviatorii … trebuie să zboare, dintr-o dată liniştea a fost spartă de zgomot puternic de turbopropulsoare. Au decolat, desigur, ca la paradă, trei patrule de câte trei elicoptere IAR-330, executând un zbor în formaţie strânsă. Tensiunea a crescut odată cu apariţia unei patrule de avioane de luptă IAR-99 Şoim, de asemenea de producţie românească, avioane reactoare subsonice care pot executa misiuni diferite, de la şcoală-antrenament până la intercepţie şi vânătoare. Vedeta scurtului spectacol aerian a fost, desigur, avionul supersonic de vânătoare MiG-21 LanceR pilotat de comandorul Moise Daniel „Motanul”, al cărui puternic motor Tumanski, cu forţajul cuplat, a eliminat definitiv sfiala şi reţinerea, toţi cei de faţă vibrând la unison pe lungimea de undă a admiraţiei pentru aviatorii români. La finalul scurtului airshow (scurt şi din cauza vântului puternic care i-a împiedicat pe elicopteriştii bazei să ne arate de ce sunt în stare ei şi aeronavele lor), am asistat la un exerciţiu tactic executat de militari desantaţi din Pume în rapel, pe coardă, în colaborare cu luptători din structuri ale Forţelor Terestre. Pentru că orice sărbătorit „face cinste” atunci când are musafiri, aviatorii Bazei 90 au oferit cel mai frumos cadou: o serie de zboruri de agrement cu toate aeronavele din dotare pentru civilii de pe Bază. Sute de doritori, selectaţi printr-o anterioară inscriere online, s-au înghesuit la filtrele de control (la fel de stricte ca şi cele de pe aeroporturile comerciale). Fiind unul dintre norocoşii selectaţi, am fost condus la avionul C-130 Hercules nr. 5930 şi invitat să iau loc pe unul dintre acele scaune din pânză, extrem de neconfortabil, pe care stau militarii români care sunt transportaţi în teatrele de operaţiuni. Nu eram la primul zbor cu un Hercules, dar şi de această dată am fost surprins de zgomotul puternic al celor patru motoare Alison puse în plin pentru decolare şi, pentru că avionul nu este configurat pentru pasageri ‚de fiţe”, am simţit pe pielea mea, timp de 36 de minute, senzaţiile celor care pleacă în misiune de luptă: zgomot puternic, vibraţii, lipsă de vizibilitate, căldură … dar, mărturisesc sincer, nu aş fi schiombat pentru nimic în lume Herc-ul pentru un Boeing 787 Dreamliner de ultimă generaţie. Comandantul aeronavei, comandorul Marian Dinescu, a executat un raid scurt spre nord, cu multe viraje line pe stânga, aducându-ne apoi, în siguranţă, la sol. Ȋn urma lui 5930 au decolat, rând pe rând, trei Spartani, un AN-30 şi nouă Pume, fiecare cu misiunea proprie, execurând raiduri la fel de interesante pentru pasagerii lor. Reveniţi pe tarmak, am avut ocazia să asistăm la scurte reprezentaţii, oferite de invitaţii Bazei 90. Vedete incontestabile, muzica militară (fanfara) SMFA, formaţia de demonstraţie a Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazu” şi membrii (civili, dar entuziaşti) ai unităţii „Tradiţii militare”; announcer, vedeta de televiziune Roxana Ciuhulescu, şi ea o mare pasionată de aviaţie. Chiar dacă activitatea, pe ansamblu, a durat şase ore, pentru majoritatea vizitatorilor (cel puţin pentru cei cu care am stat de vorbă) timpul a fost prea scurt. Le-am urat, încă o dată, La mulţi ani! Aviatorilor români (şi americani, pentru că sunt prietenii noştri) de pe Baza 90, ca şi tuturor zburătorilor români cu ocazia Sărbătorii lor. Urmează ca în zilele următoare şi alte unitaţi ale Forţelor Aeriene Române să îşi deschidă porţile pentru prietenii lor care vor să le viziteze. Personal, sper să îmi pot materializa intenţia de a participa, pe 23 iulie, la manifestarea organizată de Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii.
MIHAI-ATHANASIE PETRESCU
Membru al Asociaţiei Aviatorilor Braşoveni
