Imaginea e concludentă. Un nesimțit își parchează autoturismul pe un loc unde staționarea și parcarea sunt interzise. Scuipă coji de semințe pe jos precum un boschetar împuțit. Îl doare-n penis ca pe șoarece la siloz. E senator, băiatul! Și-l mai cheamă și Florinel. Dumitrescu. Mulți îl țin minte din perioada când era gardian public în Alexandria. Și dacă tot avea o diplomă de bacalaureat, s-a încumetat să facă și o facultate de drept la o particulară. Păi, la o universitate de stat nu lua în veci examenul de admitere. S-a pomenit peste noapte jurist. De la ”străjerul”, cu banderola roșie pe braț, pe care scria „paza”, a ajuns într-unul din birourile administrației alexăndrene să semneze pentru „legal”. Un pas uriaș.
În urmă cu patru ani, Florinel, cu acceptul tacit al PSD, a candidat pe listele de partid ale pușcăriașului Dan Diaconescu. De-alde gură-cască l-au votat. S-a pomenit în Senatul României! Vorba aia, prost-prost, dar dacă-l duci în gară, se urcă în tren. O activitate parlamentară de tot rahatul. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Bineînțeles că a trecut în tabăra PSD, așa cum fusese înțelegerea. Să sporească numărul celor care împiedică justiția să-și facă treaba.
Zilele acestea, Florinache a fost surprins în ipostaza din imagine. În pantaloni scurți și șlapi. A parcat cum au vrut mușchii lui. A coborât, a băgat mâna în pozânar și a început să spargă semințe. Cojile, bineînțeles, le-a scuipat pe jos. Sunt destui asistați social să măture în urma lui. Altfel, de ce i-ar plăti primăria din taxele și impozitele noastre?!
Mai e o zicală românească: „Țiganul când a ajuns împărat, întâi pe ta-su l-a spânzurat!”. Așa și cu senatorașul nostru de Teleorman. Își permite orice. E mai presus și decât legea bunului simț. Repet, un șmecheraș. Un cetățean de joasă speță. Un pesedist. Nu-ți e rușine, mă?
