În ziua de 14 octombrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, o fiică vrednică, care pentru faptele sale bune este numită „Cea milostivă” şi „Ocrotitoarea tinerilor”.
Sfânta Parascheva, mireasa cea bună a lui Hristos, s-a născut cu mulţi ani în urmă, într-o familie de buni creştini din satul Epivat, în apropiere de Constatinopol (astăzi Instambul).
Părinţii s-au ocupat mult de educaţia copilei, învăţând-o să aibă multă dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
Mergând deseori cu mama sa la Biserica „Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”, pe când avea 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se la Sfânta Liturghie cuvintele Mântuitorului Iisus: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie.”
La ascultarea acestui îndemn la milostenie, a zis în mintea ei: „Şi pentru mine vorbeşte!”. Astfel, la ieşirea din Sfânta Biserică, a împărţit celor săraci hainele strălucite şi luminate ce le purta şi podoabele feteşti.
Pentru marea sa dărnicie, uneori părinţii o certau, dar ea nu lua în seamă mustrarea pe care i-o făceau.
Murind părinţii, după o vreme, s-a retras în pustie, stabilindu-se apoi la Mânăstirea „Maicii Domnului” din Heracleea, unde a rămas cinci ani. Aici s-a rugat mult, a postit şi împlinit zi şi noapte voia Bunului Dumnezeu.
Plecând spre Ţara Sfântă, ca să-şi petreacă acolo restul vieţii, după ce a văzut Ierusalimul, s-a oprit într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.
Când avea 25 de ani, într-o noapte, un înger blând al Domnului i-a vestit că viaţa ei va fi scurtă, cerându-i să se reîntoarcă în locurile pământeşti.
Ajungând în Epivat, după puţin timp, sufletul Maicii Parascheva a fost luat de Dumnezeu în Împărăţia Sa, aceasta fiind îngropată ca o străină undeva, pe malul Mării Marmara.
Potrivit tradiţiei, în acea vreme, un marinar a murit pe o corabie şi trupul i-a fost aruncat în mare. După ce valurile l-au adus la ţărm, un sihastru i-a rugat pe nişte creştini să-l îngroape.
Săpând groapa lângă mormântul Cuvioasei Parascheva au găsit întâmplător trupul acesteia, neputrezit şi plin de mireasmă, şi tot acolo l-au pus şi pe corăbier.
În noaptea următoare, unuia dintre creştinii care săpaseră groapa i s-a arătat în vis o împărăteasă şi un înger care îl mustra fiindcă nu a scos din groapă trupul Sfintei Parascheva.
Împărăteasa era chiar Prea Cuvioasa, care a poruncit să-i ridice trupul şi să-l aşeze la loc de cinste. Ca urmare, sfintele moaşte au fost aşezate în Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din satul său natal, Epivat.
În anul 1639, evlaviosul domn al Moldovei, Vasile Lupu, a dăruit sfintele odoare Bisericii Mânăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, pe care o ctitorise, ca apoi, în anul 1888, să fie strămutate în Catedrala Mitropolitană, unde se află şi astăzi.
Considerată una dintre cele mai populare sfinte din tradiţia creştină, Parascheva este văzută ca mare făcătoare de minuni.
La prăznuirea ei pe 14 octombrie, românii din toate colţurile ţării vin, an de an, la Iaşi, ca să se închine şi să se roage la sfintele sale moaşte.
Cunoscută în popor şi ca Sfânta Vineri, în această zi fac pomeni pentru morţii care nu şi-au găsit liniştea sau au murit fără lumânare. E bine să se împartă celor nevoiaşi must şi vin nou, dar şi pâine sau lipie.
Este zi de post şi, pentru că este o mare sărbătoare, în gospodării nu se lucrează, dacă vrei să eviţi durerile de cap şi cele oculare.
Leon Armeanca
