Sat Cernetu, comuna Mârzăneşti. Budurea Atena Cristina este o mamă ca oricare alta. În aparenţă. Locuieşte cu mama, fratele şi bunica, într-o casă fără electricitate, unde o igienizare serioasă se impune cât mai repede. Este tânără. Însă, pe chipul ei s-au aşternut grijile. Durerea care o apasă o îmbătrăneşte de la o zi la alta. Mult mai repede, decât ar fi cazul.
La 34 de ani, pare că duce povara unui om de 70 de ani. La 15 ani, pentru că nu mai suporta viaţa din casa în care locuia, s-a măritat, considerând acest fapt o salvare pentru viitorul ei. Budurea Sorin, cel care i-a devenit soţ, cu domiciul în Valea Părului este şi tatăl primilor copii-Budurea Ionuţ Marian, Budurea Carmen Elena şi Budurea Nicoleta Cristiana.
Unul dintre copii, Budurea Ionuţ, îşi odihneşte somnul de veci în cimitirul din sat. Tatăl, la un an de la moartea fiului, a fost arestat. şi-a violat fiica vitregă, dintr-o altă căsătorie.
Drama continuă. Batută, pe fondul consumului excesiv de alcool al soţului, Cristina-Atena a ales să plece. Nu singură, ci împreună cu copiii. S-a recăsătorit cu un tânăr din Bucureşti. Ulterior, odraslele au fost lăsate în vacanţă la tatăl biologic. Fostul soţ a ameninţat-o cu bătaia, dacă mai încearcă să ia copiii de la domiciulul pe care îl avea la acel moment.
Din cea de-a doua căsătorie au rezultat doua fete-Ioana Elena şi Mihaela Luminiţa. După o vreme, nici noua relaţie nu a rezistat. Motivul: alcoolul a pus stăpânire peste socrii ei, iar din această cauză certurile erau la ordinea zilei. Apoi, s-a întors acasă, în comuna Cernetu. Necazurile au reapărut. A fost imposibilă o convieţuire.
După o vreme, a căutat binele în alta parte. În satul Măzăceni Vale, unde a început o nouă relaţie. Violenţele prin care a trecut aici, pentru că îşi dorea lângă ea fetele din a doua căsătorie, sunt greu de redat în cuvinte. ”Dragostea” soţului se rezuma la bătăi zilnice sau, mai grav, o fugărea cu cuţitul. În foarte puţine clipe era linişte în casă.
A apelat la Protecţia Copilului din Piteşti. Fetele au ajuns în plasament, într-un Centru de tip familial, care adăposteşte copiii cu probleme. Pentru ca minorele să revină în sânul familiei, are nevoie de condiţii minime de viaţă. Fără un venit stabil sau un ajutor din partea autorităţilor, acest lucru este imposibil. Pentru că nu are nici măcar un leu în buzunar, nu reuşeşte să-şi viziteze copiii.
Din păcate, cazul nu este unul singular. Sute de mame au sufletul sfâşiat de durere, din pricina faptului că fiinţele dragi sunt departe, internate în centre de plasament, şi nu pot măcar să le spună o vorbă bună. Despre viitorul acestor copii, el nu există. Şi asta pentru că statul român nu le oferă o alternativă după împlinirea vârstei de 18 ani, moment în care sunt aruncaţi în stradă, ca pe o măsea stricată.
BAZAVAN MONICA
