Luna aprilie a debutat cu Ziua Internaţională a Păsărilor. Da, nu a fost o păcăleală, la 1 aprilie am sărbătorit cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului, de la 1 aprilie 1906, şi are la bază Convenţia pentru apărarea păsărilor care promovează principii legate de importanţa lor în ecosistemul planetei. În cadrul programului UNESCO, această zi este cunoscută sub titulatura „Omul şi biosfera”.
Păsările ne inspiră cu zborul şi cu frumuseţea lor, cântecul lor ne încântă şi ne bucură sufletele, totodată. Prin comportamentul lor ne dau adevărate lecţii de viaţă. Sunt sanitari ai pădurilor, împrăştie seminţe, fertilizează solul, oxigenează aerul şi contribuie la stabilizarea climei, iar ca atracţii turistice sprijină economia.
În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, când era sărbătorită mai ales în şcoli. Elevii instalau în acea zi, sau în duminica apropiată, cuiburile artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii. Societatea Ornitologică Română a stimulat profesorii de biologie să reînvie această zi tradiţională a păsărilor şi, din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.
La orele de educaţie vizual-plastică am observat formele, dimensiunile, coloritul diferit, de la specie, la specie. Am discutat despre mediul în care ele trăiesc şi cum pot fi ajutate de oameni, pentru a preîntâmpina dispariţia anumitor specii. Importanţa ecologizării mediului, reţelele de transport au fragmentat şi redus habitatele lor naturale, agricultura intensivă, tăierile de păduri, pescuitul şi utilizarea pesticidelor le-au diminuat sursele de hrană, iar vânătoarea a fost necesar să fie reglementată pentru a nu le pune în pericol.
Elevii şcolilor gimnaziale ,,Ştefan cel Mare”, ,,Mihai Viteazul” şi cei ai Colegiului Naţional Pedagogic ,,Mircea Scarlat” din Alexandria, desi la şcoala online, au reuşit să fie implicaţi şi în această activitate frumoasă, au empatizat cu ideea de a proteja păsările, cu atât mai mult cu cât majoritatea deţineau câte un pui sau câte o familie a unei specii îndrăgite. Unii şi le-au prezentat ca făcând parte din familiile lor, aceasta fiind o reală dovadă a iubirii pentru micile şi încântătoarele înaripate.
În timp ce elevii au desenat şi pictat cele mai inedite compoziţii având ca personaje principale diferite specii de păsări, ordonate în funcţie de preferinţele copiilor, le-am creat un cadru specific de creaţie, cu muzică de relaxare, pe fondul acesteia putând fi ascultate triluri ale păsărilor din lumea întreagă, dar au fost amintite şi tot felul de curiozităţi legate de păsări, de habitatul lor, de migraţie, de hrană etc. Amintesc câteva care au făcut plăcere elevilor şi au stârnit mirarea şi curiozitatea de a le studia chiar şi după ce ora s-a terminat.
- Păsările migratoare au ordinea de zbor diferită de la o specie la alta. Cocorii, lebedele zboară în unghi, raţele sălbatice una lângă alta în linie dreaptă, gâştele pe o linie oblică, păsările mici zboară în front larg, iar cele mari în stoluri rotunde.
- Graurii care nu au pui hrănesc puii din cuiburile vecine.
- Păsările adulte care trăiesc în colonii iau apărarea tuturor puilor.
- Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de aripi ca de lopeţi.
- Pinguinii îşi cresc puii în adevărate grădiniţe, sub supravegherea adulţilor.
- Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră.
- Prima pasăre domesticită a fost gâsca.
- Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci tubulari.
- Cucul este pasărea care îşi depune ouăle în cuiburile altor păsări, numite gazde, în doar câteva secunde, îndepărtând totodată un ou din cuibul gazdei.
Bucuria cu care au lucrat elevii a sporit creativitatea lor.
PROFESOR DE EDUCAŢIE VIZUAL-PLASTICĂ,
PURCĂREA CRISTIANA MIHAELA
