S-a intâmplat, luni, în municipiul Alexandria, la intersecţia străzilor Ghica cu Viitorului. Ne deplasam, ca de fiecare dată, pentru a duce ziarul la Francorom. Am semnalizat stânga, aşa cum prevede legea, ne-am asigurat că nimeni nu vine din spate şi am executat virajul. Însă, din neant, un imbecil, cu un hârb de maşină, şi-a arătat muşchii. A depăşit vreo patru autoturisme oprite regulamentar, în spatele nostru, şi a dat drumul “la cai”, probabil să ajungă mai repede la destinaţie. Nu a observat că semenii lui, cel puţin patru la număr, mai proşti, au redus viteza, au oprit pentru a face loc autoturismului din faţă, care schimba, regulamentar, direcţia de mers. Apoi, buff! O izbitură puternică, ce ne-a întors de unde plecasem. După câteva secunde de la impact, şoferul vinovat a venit, spăşit, recunoscându-şi vina. Mai mult, şi alţi conducători auto, dar şi martorii oculari, nu au inţeles cum şoferul grăbit, cu niscai ani de experinenţă, s-a băgat în depăşire, mai ceva ca un începător. Repet, în spatele maşinii noastre, erau cel puţin alte patru autoturisme. Adică, o coloană.
Neştiind ce să facem în astfel de situaţie, cu toate că şoferul imprudent a insistat să încheiem o amiabilă, am sunat la 112. După vreo 10 minute de aşteptare, la faţa locului a ajuns un echipaj, format dintr-un domn ofiţer şi un tablagiu. Deşi, ni se părea normal ca domnul ofiţer să “ia taurul de coarne”, tablagiul, pe nepusă masă, a început să-şi dea cu părerea. În zadar am încercat să-i expunem problema. A ţinut-o pe a lui. Noi suntem vinovaţi. În susţinerea afirmaţiilor, tablagiul a scos un telefon şi a făcut vreo două poze. Am încercat să-l convingem că şoferul vinovat, în opinia noastră, a depăşit o coloană de maşini, vreo patru la număr, care erau oprite, pentru a ne da nouă voie să facem la stânga. Geaba. Tablagiul părea că e limitat, că nu înţelege mai nimic din spusele noastre. Despre ofiţerul prezent, nimic de spus. Parcă era “mutulică” din Albă ca Zăpada. A tăcut mâlc.
Ulterior, am mers la secţia de poliţie din municipiul Alexandria. Şi aici, lucrurile au evoluat la fel, dând impresia că oamenii legii acoperă adevărul. Sub pretextul că nu vede ce să scrie, partenerului nostru de accident i s-a permis să intre, la declaraţii, cu soţia. În schimb, eu, în calitate de proprietar al maşinii, nu am primit acceptul să particip la “audieri”. Că aşa a zis tablagiul. Ce a urmat, este lesne de înţeles. Noi suntem vinovaţi. Adică noi, care am dat semnal stânga, ne-am asigurat că nu vine nicio maşină, că în spatele nostru mai erau încă patru maşini oprite, pe semne ca şoferii au înţeles să respecte regulile de circulaţie, şi vine un nemernic ce produce un accident, îşi recunoşte vinovăţia, iar tablagiul o ţine pe a lui.
Despre ce s-a petrecut , în interior, şi cum a încercat tablagiul, pe un ton ce nu face bine bine hainei de om al legii, să-l determine pe unul dintre şoferi să scrie “după dictare” , în ediţiile viitoare.