Sâmbătă, 17 septembrie. Pe stadionul Municipal din Alexandria, la câteva minute după terminarea partidei FCM – Steaua Bucureşti II (1-0), un gest al jucătorilor locali impresionează. Componenţii lotului, în frunte cu antrenorul, se îndreaptă în partea stângă a tribunei şi aplaudă o micuţă galerie alcătuită în principal din adolescenţi. O recunoaştere, astfel, a încurajărilor sportive care au însoţit permanent eforturile de pe gazon într-un meci dificil. În condiţiile în care alte câteva sute de spectatori au privit în tăcere disputa echilibrată în mare parte, toropiţi probabil de căldură…
Recunosc că am ajuns la stadion întâmplător, după o operaţie complicată prin care am trecut încercând revenirea la o viaţă cât de cât apropiată de normalitate. În general, vin rar la fotbal, un sport pe care îl iubesc extrem de mult. Însă, fiind un nostalgic al vremurilor în care scriam despre cum se bătea Alexandria pentru un loc pe podiumul Diviziei B, m-am îndepărtat treptat de stadionul în vecinătatea căruia am copilărit pentru că mi-a displăcut agonia prelungită a fotbalului alexăndrean în zona mediocrităţii, prin Liga 4. Acum, mă pregătisem gazetăreşte pentru startul în noul sezon competiţional al baschetului, la care urmau să se alinieze şi fetele antrenate de profesorul Mădălin Piperea. Dar, Federaţia Română de Baschet a avut grijă să dea peste cap planurile echipelor, amânând pe ultima sută de metri meciurile din prima fază a Cupei României pentru ianuarie 2017. Cum formaţia mea de suflet din Liga Naţională de baschet feminin va juca în noua ediţie la Alexandria abia la jumătatea lunii octombrie, m-am hotărât să merg la fotbal.
FCM Alexandria – Steaua Bucureşti II nu a fost un meci spectaculos, mai ales în prima repriză când mijlocul terenului a fost zona agreată de ambele echipe. Ce-i drept, oaspeţii au avut în acest interval de timp două mari ocazii de gol, alexăndrenii ajungând de puţine ori în preajma porţii adverse, fără şuturi pe cadrul ei. Timoraţi parcă de numele adversarului, dar şi de tehnicitatea bucureştenilor, fotbaliştii locali au părut că s-ar mulţumi chiar şi cu un rezultat de egalitate. Repriza a doua a arătat, totuşi, o schimbare în bine pentru gazde, care au devenit ceva mai insistente în fazele de atac. Dar primul şut pe spaţiul porţii a venit abia în minutul 70 (!). După o nouă ratare a steliştilor (contraatac finalizat cu un şut în bară) a apărut golul izbăvitor la o fază mai confuză, generată de un corner bine executat. Cum recunosc că nu-i ştiu nominal pe toţi jucătorii alexăndreni, cineva din apropiere îmi spune că autorul golului care va aduce până la urmă victoria este Ionuţ Dragu (min. 85). Un succes cu şansă pentru care s-a muncit mult, insistenţa şi un plus de prospeţime fizică în ultima parte a meciului făcând diferenţa pe tabela de marcaj. (Vorba vine, pentru că, de fapt, tabela manuală a rămas la 0-0, probabil, chiar şi după închiderea porţilor stadionului… Un stadion cu un gazon bine întreţinut, dar cu multe elemente specifice – gen grupurile sanitare insalubre – care impun ample lucrări de reabilitare şi modernizare, aşa cum se prefigurau printr-un proiect cu bani de la bugetul statului).
Aşa s-a scris istoria unei partide care va genera, poate, o emulaţie în ceea ce priveşte atitudinea spectatorilor care vin la jocurile FCM-ului. Optimiştii ce visează la un loc în Liga 2 devin suporteri adevăraţi nu doar prin aluzii critice, ironice, la adresa fotbaliştilor din reşedinţa judeţului Teleorman. Mai ales în momentele dificile, care nu au lipsit sâmbătă, încurajările sportive din tribună pot stimula forţa gazdelor în drumul spre victoria dorită.Într-un alt meci din etapa III în seria a treia – Liga 3 de fotbal, Sporting
Roşiorii de Vede a fost învinsă acasă sâmbătă cu 1-0 de SCM Piteşti, golul fiind înscris în minutul 59 de jucătorul Marius Albu.
ŞTEFAN STAN
