Au trecut 187 de ani de la înfiinţarea oraşului pe malul râului Vedea şi aproape 80 de când îmi este casă şi masă. Aici am absolvit gimnaziul, liceul, m-am format ca om, aici au venit copiii pe lume, am prieteni, cunoscuţi, rude, aici, peste jumătate de secol, mi-am câştigat pâinea muncind, aici am îmbătrânit şi aici vreau să rămân. Presat, nu am vrut să-l părăsesc, dar nici El nu m-a lăsat să plec.
Tot mai rar, în ultimul timp, apăsat de ani, străbat oraşul încet, de la un capăt la altul. Nu mai sunt casele, prăvăliile, atelierele de altădată, mici, din pământ bătut, sacagiii cu doniţele, iaurgiii cu cobiliţele, străzile cu gropi, pentru că fiecare generaţie, la timpul ei, având în frunte primari destoinici precum Hristache Rădoi, Florea Georgescu, Alexandru Colfescu, Ion Răducu şi, nu în ultimul rând, Victor Drăguşin, a pus la temelia lui lucruri trainice, folositoare locuitorilor: fabrici, locuinţe, biserici, instituţii de învăţământ, de cultură, de sănătate, sport, infrastructură.
Omule drag, oriunde te afli, vino să vezi Alexandria verde, superbele desene din flori, Catedrala Patriarhală ,,Sfântul Alexandru”, picturile lui Luchian, Monumentele Eroilor, Centrul Cultural pentru Tineret, Sala Polivalentă, Ştrandul, parcul „Pădurea Vedea”, vino să vezi tinerii întrecându-se în cadrul Festivalului Naţional de Teatru „Ideo Ideis”, să participi la activităţile religioase, culturale, sportive, la Festivalul Internaţional de Literatură „Marin Preda”, organizate în această lună estivală, august, cu prilejul Zilelor oraşului!
Şi iarna Alexandria este frumoasă, când totul este brodat de albul zăpezii, când mâini harnice şi pricepute îl fac mireasă, împodobindu-l cu mii şi mii de steluţe sclipitoare ce-ţi fac cu ochiul. Totul capătă măreţie când sunetul clopotelor bisericilor se revarsă peste oraş chemând la rugăciune întreaga lume creştină.
Îmi place să reamintesc cuvintele primarului Drăguşin, despre oraş şi pentru locuitorii lui: „Alexandria nu are mare şi nici munte nu are, principala lui bogăţie sunt oamenii care, oriunde s-ar afla, poartă în suflet dorul de localitatea în care s-au născut, Alexandria”. De reţinut şi ceea ce scrie Silvana Hogaş, fiica scriitorului Calistrat Hogaş, fost director de şcoală în oraşul nostru: „Cel mai bine ne-am simţit la Alexandria. Păcat că nu am rămas acolo, alexăndrinenii sunt oameni admirabili”.
Şună Alexandru, doctor în Inteligenţă Artificială, originar din Alexandria, rugat să rămână profesor universitar în Franţa, unde studiase, a răspuns, pe loc, cu versurile lui Geo Călugăru:
„Nu dau un colţ de cer din ţara mea,
Pe cerul oricât de ‘nalt al orişicui,
Din câte ştiu cu limpezimi de stea,
Doar ea e-n lume ţara dorului.”
Din Decembrie Astral 1989 au trecut peste 30 de ani. Iau bastonul, prietenul meu, şi pornesc la drum. Este o zi cu soare, fără zăpadă şi fără ger, mugurii liliacului sunt gata să plesnească, ghioceii încearcă să scoată capul din pământ, vrăbiile se hârjonesc, porumbeii-fulgi de nea coloraţi-intră în jocul copiilor, ciugulesc seminţele din mâinile lor, apoi se înalţă brusc, fac tumbe, revin pe pământ, hrănesc puii, fac dragoste şi iar se ridică în înaltul cerului.
Vremea este ca în decembrie ’89, dar lucrurile s-au schimbat mult. Intru în supermarket, cumpăr ceea ce doresc şi, pâş-pâş, ajung în faţa Casei de cultură unde nepoţi, bunici, părinţi, privesc pruncul Iisus Hristos, ieslea, magii veniţi cu daruri. Un octogenar întreabă:
– Moş Gerilă, ce mai faci? Ce carte citeşti? Drumul a fost greu, renii sunt sănătoşi?
– Bunicule, nu este Moş Gerilă, este Moş Crăciun, zice o fetiţă.
Cine bănuia în urmă cu 32 de ani că pruncul Iisus şi Moş Crăciun vor veni la Alexandria?
Mă alătur grupului de oameni veniţi să comemoreze evenimentul din ’89. Îmi zbârnâie inima şi sufletul când preotul pronunţă numele tinerilor teleormăneni seceraţi de gloanţe, trase, nu se ştie nici astăzi, de cine şi nici de unde, când se depun coroane de flori, se aprind lumânări, se intonează „Presăraţi pe-ale lor morminte”. Chipurile celor 19 Eroi încrustate în marmură privesc, parcă miraţi că, an de an, tot mai puţină lume vine la locurile unde, în Decembrie ’89, s-a luptat şi s-a murit pentru libertate, pentru ca tuturor românilor să le fie bine. Este adevărat că, în această perioadă, s-au petrecut şi fapte nedorite, dar de acest lucru nu sunt vinovaţi Eroii.
Festivitatea s-a terminat. Zăpada curată, aşteptată de mult, se aşterne peste câmpiile întinse, roditoare, ale judeţului Teleorman.
LA MULŢI ANI, ALEXANDRIA!
