– Dan, cu ce gânduri la Roşiorii de Vede?
– Este un lucru extraordinar să revin la Roşiorii de Vede pentru a cânta acestui public minunat. Eu şi Mituţa am revenit cu drag şi cu cântecul în suflet pentru acest public care ne poartă în suflet de atâţia ani. De peste 40 de ani pot spune corect, reprezint Teleormanul pe scenele țării. Măria Sa publicul teleormănean ne poartă cântecul în suflet şi noi ne mândrim cu zona noastră. Să fie clar: eu reprezint Teleormanul prin cântecul pe care îl interpretez. Plus că am lucrat ani buni la „Alunelul” la Alexandria cu lăutari vestiți şi buni profesionişti, mulţi dintre ei din Roşiori.
– Dan, cum ai pierdut nunta de la Ciolăneşti?
– Se întâmplă şi minuni din asta. Ne-am învârtit în jurul nunţii, cum se spune până am pierdut-o. Cam aşa s-a întamplat: ajunşi în Alexandria, eu am uitat că e la Ciolaneşti şi tot îi spuneam şoferului, de fel din Botoroaga, că nunta este la Dragomireşti Deal, Vale… Aşa am spus şi la nişte nuntaşi care ne-au îndrumat pe un drum lăturalnic. Am ajuns într-o comună la postul de poliție şi cu polițistul care spunea că nu este în zonă nicio comună cu numele de Dragomireşti, am tot consultat harta pana la 2 noaptea. Într-un final am mers rupţi de foame şi oboseală la rudele şoferului, la Botoroaga, unde am mâncat o ciorbă de cartofi acrită cu zeamă de varză. Atunci mi-am adus aminte de Ciolăneşti Deal. Aceasta este păţania. Eu ştiu, poate cineva nu a vrut să cânt la acea nuntă.
M. Amuza
