Are 69 de ani. Un bărbat solid, cu zâmbetul pe buze, dornic totdeauna de dialog. Îi place să fie pus la punct cu informațiile de ultimă oră. Ce se întâmplă în orașul lui, în țară și pe mapamond. Este un împătimit cititor al presei județene și naționale. Urmărește seară de seară emisiuni interesante la posturile TV și are opinii proprii.
Locuiește în cartierul „Măgurele”, din Turnu Măgurele. Fata și nepotul (clasa a șasea), bucuria lui, la câteva case de el. Băiatul e plecat la muncă, în Italia.
Pensionar, se bucură de viață, dar și de muncă împreună cu soția, pentru că îi place ca tot timpul să aibă ocupație. O gospodărie ca la carte, cu de toate. O curte plină de păsări, cloști pe ouă, porc. Are căruță și o iapă (o crește de când avea un an, acum are optsprezece ani), cu care se deplasează la loturile de pământ. E încântat de cele două arii de viță nobilă și de cele șase cu soiuri pentru vin.
Costică Vai, pentru că despre el este vorba, s-a născut în fosta comună Flămânda, actualmente sat component (Poiana), cu 150-200 de case, al localității Ciuperceni. A absolvit șapte clase la Ciuperceni. În 1959 a luat calea Bucureștilor, pentru a se pregăti pentru o meserie. Își dorea să ajungă strungar sau frezor. Deoarece tatăl nu era înscris în colectiv și nici membru de partid, a întâmpinat greutăți în a-și atinge visul. Norocul lui a fost un unchi, Țenescu Dragoș, rugbyst, mijlocaș la grămadă în echipa națională a României. Acesta a reuși să-l înscrie la „Școala de tâmplărie de mobilă și articole tehnice”. În urma examenului, a reușit „fără loc”, fiind nevoit să meargă la Codlea, pentru a-și începe școala. Peste un an, s-a transferat în București. După trei ani, la terminarea profesionalei, s-a angajat la Combinatul de industrializare a lemnului „Pipera”. A început liceul, definitivându-l cu diplomă de bacalaureat la Turnu Măgurele. A mai urmat o „postliceală”, apoi s-a întors, din nou, în Capitală.
S-a stabilit definitiv în Măgurele când avea deja doi copii. Părinții îmbătrâniseră și trebuia să fie lângă ei.
Pentru Costică Vai, câinii reprezintă marea dragoste. Are opt. Patru dintre ei au fost adunați de pe stradă. I-a botezat după „însușirea”de bază a fiecăruia: Leo de la Strehaia, Florică, Mișu Negrițoiu, Biluță, Columbița, Corcodușa, Bela și Bubulina. Aceasta din urmă are 18 ani (ca și pisica) și a suferit un accident cerebral. A tratat-o cu… Neurovita, de la farmacia umană!
Turneanul a absolvit și un an de „Ștefan Gheorghiu”, în ‘83. Aici, ne povestește el, a auzit cele mai tari bancuri despre Ceaușescu, din gura profesorilor. Nu se ferea nimeni. A rămas șocat când aceiași profesori spuneau despre Antonescu că a fost un adevărat patriot și că Basarabia e pământ românesc.
De șaisprezece ani este simpatizant al partidelor de Dreapta de pe eșicherul politic românesc. Nu mai suportă Stânga: „Sunt dreptaci, nu sunt stângaci, ca să recurg la o glumă. De ce? Mi-a plăcut foarte mult să fiu Gică-contra. Mi-am schimbat opțiunea, pentru că ăștia (n.r.: sociali-democrații) au distrus economia. Uitați-vă ce s-a întâmplat în Turnu Măgurele. Dezastru! Și așa este peste tot. Toți ai lor au luat ce și cât au putut. Un partid de Dreapta la guvernare ar pune lucrurile la punct. Am ști și noi unde ne-am afla.”
