M-au impresionat ultimele cuvinte rostite de Steve Jobs, înainte de moarte: „În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.
În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.
Acum când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!
Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe…
Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie.”
De ce neapărat să nu realizăm pe parcursul vieții că nu suntem veșnici și să acționăm în acord cu principii morale? Ce luăm cu noi dincolo? Firea pământească, primitivă, ne împinge spre păcat. Am dori să avem totul: bani, notorietate. Nu contează modalitățile. Nu contează dacă încălcăm principiile morale și legea.
M-am tot gândit dacă politicienii noștri au citit cuvintele lui Steve Jobs. Unii dintre ei, probabil că da. Ca pe un articol de ziar, care i-a impresionat pe moment, ca apoi, în următoarea fracțiune de secundă să gândească ce modalitate mafiotă ar putea găsi pentru a-și umfla averea. Am scris într-o carte de-ale mele că adevărata fericire este să-i faci pe alții fericiți. Cred că ăsta e rostul nostru pe pământ. Altruismul. Să vezi lacrimi de bucurie în ochii săracului. Să faci dreptate celui nedreptățit. Să-l ajuți pe bolnav pe patul suferinței. Pentru că viața, oricât de lungă ar fi ea, tot scurtă este! Ușor, ușor, unul câte unul dispărem. Și uitarea uită de noi! Atunci, o întrebare: de ce-ai trăit, ce nume ai lăsat în urma ta?
Articole noi
